Timp mediu de citire: 4 minute

 – Mă lovește când încerc să-l îmbrac. Când e nervos, mă trage de păr.

 – Copilul meu lovește uneori alți copii la grădiniță și în parc. Sau pe fratele lui mai mic.

 – Când nu obține ce vrea, își dă palme sau ne lovește pe noi sau pe bunici.

Situațiile de mai sus sunt destul de frecvente, iar mulți părinți de copii mici, de 2-4 ani, se confruntă deseori cu ele. Ce faci când copilul lovește?

Să reacționezi potrivit în acest de cazuri e vital pentru dezvoltarea emoțională a copilului, dar și pentru reducerea cazurilor de violență și chiar eliminarea lor pe viitor.

Am întrebat-o pe Cristina Buja (foto), psiholog și viitor autor Lumea lui Fram, ce transmite un copil agresiv, cum putem reacționa atunci când copilul ne lovește pe noi, pe alți adulți sau pe copiii cu care intră în contact.

„Un copil agresiv are nevoie să fie auzit, văzut, sprijinit. Cu cât copilul pare că merită mai puțin, cu atât are mai mult nevoie de iubire”

Î: De ce sunt/devin copiii violenți? Ce mesaj transmite copilul prin violență?

Psiholog Cristina Buja: Ne transmite că are nevoie să fie auzit, văzut, sprijinit.

Până în maxim 5 ani, în anumite limite și pornită din cauze bine determinate, agresivitatea este un comportament normal și asta pentru că nu sunt încă dezvoltate abilitățile de autocontrol și inhibiție, sistemul nervos fiind încă imatur.

Maturizarea lobilor frontali se produce ultima și durează până în adolescența târzie. De asemenea, agresivitatea este mai des întâlnită la băieți decât la fete din cauza modului de structurare și funcționare a creierului.

Agresivitatea copiilor este un semnal de alarmă atunci când vorbim de vârste peste peste 5 ani, un semnal de alarmă în sensul în care încearcă să ne arate că ceva se întâmplă cu ei.

Violența este un răspuns la durere. Copilul fie are nevoi importante nesatisfăcute, fie încearcă să se descurce cu o durere cu care, în fapt, nu se poate descurca și astfel devine agresiv.

Ce putem face concret atunci când copilul e violent

Î: Cum e bine să reacționăm cand copilul ne lovește, ne trage de păr, pe noi, cei apropiați lui?  

Psihologul Cristina Buja: Este important să îl oprim blând atunci când ne lovește sau ne trage de păr.

Ajută să coborâm la nivelul lui, să facem contact vizual, să ne manifestăm cu empatie față de suferința pe care o arată și să îi spunem că nu îl putem lăsa să ne lovească pentru că ne doare.

Ajută foarte mult și să numim emoția pe care copilul de multe ori nici nu o înțelege și care îl sperie, cum ar fi furia.

Î: Dar când e violent cu alte persoane (frați, copii în parc sau bunici)?

Psihologul Cristina Buja: Și cu aceste persoane folosim aceeași abordare de mai sus, timp în care nu uităm că, cu cât copilul pare că merită mai puțin, cu atât are mai mult nevoie de iubire.

Î: Unii copii se lovesc singuri, intenționat. Cum reacționăm în aceste cazuri?

Psihologul Cristina Buja: Îl oprim blând, încercăm să îl îmbrățișăm pentru a favoriza autoreglarea și căutăm să îi oferim alternative sănătoase pentru a-și manifesta furia: binecunoscuta bătaie cu perne, sau lovitul într-o pernă când este furios sau să mototolească o hârtie care reprezintă furia lui, pe care să o arunce la coșul de gunoi.

Î: Lovește persoane apropiate (mama/tata) sau lovește alti copii – am observat ca unii copii se descarcă cu cei mai apropiați, alții lovesc copilași de aceeași vârstă. Sunt motive diferite în spatele comportamentului?

Psihologul Cristina Buja: Există această tendință a copiilor mici de a se ”descărca” cu persoana de încredere, de obicei părinții. Nu e plăcut firește, dar o fac tocmai atunci când se simt în siguranță să o facă.

Copiii mici, până în 5 ani, încă utilizează agresivitatea ca un rezultat al faptului că nu știu cum să reacționeze la stimuli frustranți.

Prin urmare, sunt furioși, obosiți, speriați, supărați, nu pot regla asta, le vine impulsul agresiv și îl manifestă dacă știu că o pot face, de exemplu nu sunt bătuți zdravăn după, situație în care nu se vor mai manifesta pentru că instictul de supraviețuire va fi mai puternic.

Agresivitatea devine o situație care ar trebui să ne preocupe în mod serios și să ne ridice semne de întrebare când copilul se manifestă astfel față de multe persoane (adulți și copii), în mod repetat, fără să înțeleagă consecințele sau înțelegându-le și totuși manifestând agresivitate în continuare (de exemplu utilizează agresivitatea asupra persoanele mai în putere decât ei, copii mai mari, fără a calcula faptul că pot fi astfel în pericol).

Este de analizat și dacă agresivitatea apare ocazional sau devine o modalitate obișnuită de manifestare a frustrărilor.

Cum și când să vorbim cu copilul despre agresivitate

Î: Să îi mai amintim pe parcursul zilei, să fim supărați sau să ne detașăm și să nu facem prea mare caz de incident?

Psihologul Cristina Buja: Dacă situația nu o impune, și aici mă refer la repetarea comportamentului, nu aș aminti de incident. Aș evita să merg către a face copilul să se simtă vinovat, ideea ar fi mai degrabă să înțeleagă că un comportament al lui poate răni.

Din acest punct de vedere pot fi folosite anumite situații pentru a-l ajuta să înțeleagă mai ușor, de exemplu, dacă un copil îl împinge în parc, putem mai întâi să fim prezenți cu empatie și validare și ulterior să ”folosim” acest incident pentru a discuta despre cum s-a simțit el, experiență care poate fi folosită și atunci când el împinge ”Îți amintești cum te-ai simțit când Mihai te-a împins?”.

Î: Când vorbim cu el despre incident? Atunci când lovește sau după ce se liniștește?

Psihologul Cristina Buja: Întotdeauna după ce se liniștește.  E bine să așteptăm ca momentul tensionat să treacă. Va fi greu să audă cu adevărat ce spunem atunci când este foarte furios.

Abia se descurcă cu ce simte, nu poate rămâne concentrat și pe ce aude.

Ajută și să îi explicăm pe înțelesul lui care pot fi consecințele, de exemplu că acel coleg pe care l-a lovit este posibil să nu mai dorească să se joace cu el pentru că l-a durut și îi va fi teamă.

Î: Lovește, iar la 1 minut după aceea e zen, se joacă. Pare ca a și uitat ce a făcut. E normal să facă asta?

Psihologul Cristina Buja: Mulți copiii procedează astfel și nu văd nimic în neregulă în asta.

Nu sunt de părere că un copil poate să învețe o lecție morală doar dacă se simte vinovat vreme îndelungată și manifestă regret vreme îndelungată.

Singur că vinovăția are și ea o parte bună, în sensul în care, dacă știi că ai făcut un rău și te simți vinovat, probabil nu îl vei mai repeta, dar nu încurajez să folosim vinovăța ca modalitate de educare.

Este important să avem răbdare cu ei și să înțelegem că sunt în plină formare, nu, nu sunt niște adulți în miniatură, sunt copiii care au nevoie de noi și de experiențe de viață să se modeleze. Să le oferim experiențe bune și exemple bune și vor crește oameni buni.

——————————————————————————————————————————————————————————–

Sperăm că informațiile și tehnicile împărtășite de psihologul Cristina Buja îți sunt de folos.

Dacă vrei să-l ajuți pe copilul tău să fie echilibrat emoțional, să-și cunoască emoțiile și să își depășească fricile, îți recomandăm pachetul Fram Emoțional: 3 cărți cu și despre emoții pentru copii de 2-5 ani.

Copiii învață despre emoții, stări, despre cum se pot liniști atunci când sunt supărați sau nervoși, dar și despre bullying, depășirea fricilor și adaptarea în medii noi: creșă sau grădiniță.

Colecția Fram Emoțional o poți comanda de aici: https://lumealuifram.ro/carti/pachet-fram-emotional.