– Copilul nu vrea să se îmbrace/dezbrace. Nu mă lasă nici pe mine să-l îmbrac, nici nu o face singur, deși știe cum să o facă. Sare, aleargă, își aduce altă jucărie, numai ca să nu se îmbrace sau dezbrace

– Refuză să se spele pe mâini când venim acasă, deși i-am explicat cât e de important să fim curați, sănătoși. Spune că vrea să se spele singur pe mâini, îl las să o facă, dar de fapt vrea doar să amâne momentul, cu zecile de minute. Iar dacă îi spun că îl spăl eu, urlă ca din gură de șarpe. La final, ajung să-mi pierd răbdarea și toată seara e stricată.

– Nu vrea să se descalțe. Stă chiar și 10 minute în hol, ba chiar aleargă încălțat prin casă, deși îl rog să se descalțe sau să mă lase să-l ajut.

Sunt câteva situații frecvente în care copilul nu cooperează cu adultul. Aceste situații ajung să se repete zi de zi iar părintele nu mai știe încotro s-o ia.

De suferit are chiar relația părintelui cu copilul.

Ce putem face cu copiii mici, de 2-4 ani, ca să coopereze cu noi? Ca să evităm certuri, conflicte și seri încheiate în frustrarea și în lacrimi.

Poate că ai încercat deja:

• să repeți de 10 ori aceeași solicitare
• să încerci să transformi în joacă acea activitate
• să faci tu în locul copilului
• să lași după el, numai ca să fie liniște și pace.

Și, probabil, ai observat că nici așa nu e bine. Articolul de mai jos te va ajuta să înțelegi cum să-l ajuți pe copil să coopereze.

Informațiile ne-au fost oferite de unul dintre cei mai apreciați experți din domeniu, psihologul Irina Nikolaus, autoarea cărților din colecția Fram Emoțional.

Copilul cooperează = înțelege + acceptă de bunăvoie

Pentru început, Irina ne-a spus ce înțelege ea prin cooperare:

„A avea un copil cooperant nu se referă la ascultarea pasivă, la atitudine obedientă de frica unor consecințe nefavorabile. Cooperarea înseamnă că înțelege ceea ce i se cere și acceptă propunerea adultului, fără niciun fel de manipularea sau amenințare”.

Înainte să trecem la tehnicile concrete, am vrea să știi că nu ești singurul părinte care are astfel de provocări. Aproape toți părinții trec prin asta.

Zeci de părinți care ne-au scris și ne-au cerut să abordăm această temă. În plus, psihologul Irina Nikolaus ne-a împărtășit că a avea un copil cât mai cooperant este subiectul cel mai solicitat la cabinet, atunci când vine vorba despre educația puilor de om.

Iată mai jos 7+1 tehnici validate, propuse de psihologul Irina Nikolaus, care sperăm să-ți fie de ajutor.

1. Obține atenția copilului prin contact vizual sau atingere

Când vrei să obții cooperarea copilului, primul pas e să-l faci atent la ceea ce îl rogi. Două modalități prin care îl poți face să fie atent la tine sunt: contactul vizual sau atingerea. Când îl privești în ochi, de obicei copilul va face același lucru. Apleacă-te la nivelul copilului, privește-l în ochi și, dacă simți că nu te urmărește, pune-i o mână pe umăr.

Ce să eviți: Evită să-i trasezi sarcini atunci când faci altceva, când nu îi acorzi atenție. De exemplu, speli vase și îi spui copilului, aflat pe hol sau în cameră, să se îmbrace. În acest caz, cel mai probabil nici nu vei fi băgat în seamă. Și nu din rea-voință, ci din neatenție.

2. Așteaptă să se liniștească înainte să-i ceri să facă ceva

E inutil să îți dorești cooperarea unui copil aflat în plin conflict emoțional. El are nevoie mai întâi să se calmeze pentru că circuitele raționale sunt blocate și nu funcționează în timpul unei crize. Ține și de maturizarea lentă a sistemului nervos, care se încheie abia în jurul vârstei de 25 de ani.

3. Pune-te în pielea copilului cât poți de des

E normal, noi vedem lumea prin ochii noștri: „E târziu și noi suntem tot în parc. Încă nu am apucat să pregătesc cina”, „Am venit afară, e murdar pe mâini și tot trage de timp și nu se spală”, „Iarăși ne prinde ora 22 și nu vrea nici acum să-și ia pijamaua”.

Totuși, încearcă să te pui și în locul copilului. El nu are grija mâncării, a timpului și a microbilor, cum avem noi, adulții.

Întotdeauna este util să încercăm să înțelegem înainte de a pretinde să fim înțeleși.

Tu cum te-ai simți dacă soțul/soția în loc să îți înțeleagă of-ul, te-ar brusca?

4. Vorbește în șoaptă când simți că nu mai ai răbdare

Când resursele tale de răbdare și empatie sunt aproape de zero, când îți vine să ridici tare tonul vocii, încearcă să faci opusul: începe să vorbești în șoaptă. „Am testat această strategie de multe ori, mai ales când eram singură în fața unui grup mare de copii mici (în creșe, grădinițe și școli), chiar funcționează”, spune Irina Nikolaus.

Vorbind în șoaptă, copilul devine brusc atent și se apropie pentru a pescui cuvintele rostite pe un ton scăzut. Va fi curios și va rămâne mult mai calm decât dacă ai striga pentru a te face ascultat.

5. Oferă alternative

O altă strategie care funcționează de foarte multe ori este oferirea alternativelor.

Copilul simte că are totuși o libertate de a se manifesta, de a alege, de a se exprima, ceea ce e foarte benefic și pe termen lung. Între 2-4 ani, oferă-i 2 sau 3 alternative: Te schimbi în pijama acum sau după ce te speli pe dinți?

6. Stabilește rutine și păstrează-le pe cât posibil

Probabil că știi deja: copiii au nevoie de rutine. Atunci când aveți deja o rutină și niște reguli clare, este mult mai ușor să obții cooperarea decât atunci când lucrurile se întâmplă după o logică înțeleasă numai de către adulți.

De exemplu, regula celor 15 minute de privit la desene. Au trecut cele 15 minute, iar copilul știe că următoarea dată se va putea uita a doua zi și, în timp, nu va mai încerca să negocieze atât de înflăcărat. La fel, regula unui dulce mic pe zi, regula spălatului pe dinți ca ritual al serii etc.

Rutinele te scutesc de multe negocieri. Ca să fie eficiente, rutinele trebuie respectate cât de mult posibil, iar excepțiile să fie rare.

7. Lipește desene/imagini cu regulile și cu rutinele

Copiii mici au nevoie de suport vizual pentru aceste reguli și pentru rutina implementată în familie. Îți recomandăm să le desenați împreună sau să folosiți poze cu copilul în timp ce desfășoară acele activități.

Apoi, afișați-le într-un loc vizibil.

8. Nu te da bătut. Testează metodele de mai sus

Ai mai sus 7 tehnici concrete. Vestea bună e că sunt destul de ușor de aplicat. Vestea proastă e că nu întotdeauna vor funcționa aceleași tehnici. Când o strategie nu te conduce în direcția dorită, testeaz-o pe următoarea. Uneori nu vei reuși și, oricât e de frustrant, acest lucru este firesc.

De cele mai multe ori, te vei putea bucura de un consum mai redus de energie atunci când ai la îndemână tehnici concrete în obiectivul tău de atragere a cooperării.

Mult succes și un rezervor plin de răbdare îți dorim!

În articolul următor vom vorbi despre cum gestionăm violența în cazul copiilor mici care încep să lovească, să tragă de păr sau să îmbrâncească. Înscrie-te la newsletter-ul Lumea lui Fram dacă vrei să nu ratezi articolul următor. Click aici pentru înscriere.