A treia zi de luni e considerată de unii psihologi drept cea mai deprimantă din an. Alții susțin că e doar un mit.

Noi am profitat de ocazie ca să ne punem întrebări legate de depresie. Și să primim răspunsuri avizate, de la un specialist.

Am întrebat-o pe Cristina Buja, psiholog și viitor autor Lumea lui Fram, cum se manifestă depresia la copii și cum îi putem ajuta pe cei mici.

 

Î: Copiii pot să fie deprimați sau e o stare care ajunge doar la adulți? 

Psiholog Cristina Buja: Da, și copiii pot fi deprimați. Deși, nouă, ca adulți și părinți ai lor ne este mai greu să acceptăm că un copil poate trăi într-o stare de durere atât de profundă.

Depresia este diferită de situațiile normale de tristețe pe care le trăiesc copiii pe măsură ce cresc și se dezvoltă.

Atunci când tristețea devine persistentă sau interferează cu activitățile sociale normale, interesele, sarcinile școlare sau viața de familie, aceasta poate indica faptul că există depresie.

Simptomele depresiei variază de la copil la copil. Uneori rămâne nediagnostică sau este greu de diagnosticat pentru că simptomele sunt ”mascate”. De exemplu, des întâlnit este comportamentul agresiv al copilului.

 

 

Î: Care sunt semnele pe care le putem observa ca să ne dăm seama că suntem deprimați sau că ai noștri copii sunt deprimați?

Psiholog Cristina Buja: Simptomele depresiei la copii sunt diferite de cele la adulți. Despre cele ale adulților am scris aici.

În cazul copiilor, posibile semne ale depresiei, sunt:

  • Episoade intense de furie, iritabilitate și triste. Devine așa, ca o bombă cu ceas.
  • Probleme de comportament evidente, cum ar fi agresivitate intensă și frecventă sau refuzul de a merge la școală sau dezvoltarea de frici persistente.
  • O stare de agitație permanentă, indiferent de mediul în care se află, de persoanele cu care stă și de activitățile pe care le face.
  • Incapacitatea de a se concentra și dezorganizarea în idei și comportament.
  • Reducerea sau creșterea apetitului. Perturbarea ritmului de somn când devin fie apatici sau nu pot dormi din cauza agitației.
  • Somatizări, cum ar fi dureri de cap, de burtică sau probleme legate de controlul sfincterian sau bruxism (scrâșnitul dinților în somn). Cu cât este mai mic ca vârstă, cu atât e mai probabil să își manifeste durerea emoțională prin aceste somatizări.
  • Sentimente de vină sau lipsă de valoare. Nu se mai simte capabil să își îndeplinească sarcinile, se simte neputincios, manifestă vină și rușine excesive, este pesimist, se plânge des și din orice.

Sunt simptome din lista de mai sus care pot fi asociate și cu alte probleme medicale, psihice sau doar contextuale.

Eu îi îndemn pe părinți să noteze câte dintre aceste manifestări sunt prezente în cazul copilului și apoi să verifice dacă este o situație copleșitoare pe care copilul a trăit-o:

  • pierderea cuiva drag
  • schimbări bruște, gestionate cu dificultate (divorț, mutare etc)
  • este agresat de cineva
  • a avut sau încă are o problemă medicală cu un puternic impact.

Î: Cum îi putem ajuta sau cum ne putem ajuta pe noi înșine? Ce să facem ca să ieșim din această stare?

Psiholog Cristina Buja: Dacă ai temeri că ai un copil care suferă de depresie, atunci cel mai bine ar fi să apelezi la un specialist care să facă o evaluare și un plan de intervenție terapeutică.

Așa cum le spun frecvent părinților, sunt 2 variante:

  • fie copilul nu are nimic și scapi de o apăsare,
  • fie are ceva și astfel ai șansa să îl ajuți.

Cu siguranță, în ambele variante poți găsi îndrumare pentru a fi un părinte cât mai bun pentru copilul tău.

Consilierea părinților este întotdeauna o etapă importantă, pentru că ei pot interveni să îndepărteze factorii stresanți care îl perturbă pe copil.

Și tot ei sunt cei care pot lucra la o conexiune apropiată de copii și la sprijinirea copilului pentru a reconstrui o imagine de sine pozitivă.

Practic, cam așa îți poți ajuta copilul.

 

Î: Ce poți să mai faci pentru un copil care trăiește situații stresante?

Psiholog Cristina Buja:

– Să îi creezi un mediu previzibil, securizant, bazat pe iubire necondiționată și empatie

– Să îi permiți și să îi încurajezi eliberarea naturală a stresului (plânsul și râsul)

– Să discuți cu el despre situațiile care îl preocupă

– Să vă jucați. Jocul este terapeutic, el reduce nivelul de stres și dezvoltă un atașament sănătos.

Pentru părinți recomand terapia atunci când suferă de depresie. Este un ajutor atât pentru ei, cât și pentru copiii lor. Este cel mai mare dar pe care pot să și-l facă.

Se poate trăi cu totul altfel decât cu sufletul gol și cu dorința de a nu deschide ochii a doua zi.

Și pentru că nu o singură dată am fost întrebată în cabinet dacă există cu adevărat vindecarea depresiei, vă voi răspunde și vouă aici:

Da, există, se poate, am văzut.

 

Î: Tu personal ce faci atunci când te încolțește această stare?  

Psiholog Cristina Buja: Eu am învățat să fac mai întâi o diferență între situații stresante care aduc prin sine o stare a mea ”depresivă” și depresie. Am învățat să mă cunosc. La fel cum am învățat să previn.

Prevenția se face prin a-ți construi o viața pe care o iubești și prin grijă să îți ții rezervorul cu bine plin.

Când ai rezervorul cu bine plin, altfel rezolvi orice situație dificilă cu care te confrunți.

Am grijă să dorm, să fac ceva plăcut pentru mine în fiecare zi, oricât de mic ar fi el. Am grijă să petrec timp de conectare cu copilul meu.

Și să practic recunoștința. Zilnic.

Un exercițiu simplu: seara adorm rememorând un lucru trăit în ziua respectivă pentru care sunt recunoscătoare. Am învățat, prin exercițiu conștient și prin terapie, să găsesc orice bine chiar și în orice greu pe care îl trăiesc.

Dar depresia … ea este ca un balaur care îți ia toate simțurile și te lasă gol. Cea mai bună soluție să îmblânzești balaurul rămâne terapia.

 

Mulțumim, Cristina!

Sperăm că îți sunt utile informațiile pe care psihologul Cristina Buja ni le-a oferit.

Dacă vrei să nu ratezi viitoarele articole despre emoțiile copiilor, dă click aici și înscrie-te la Newsletterul Lumea lui Fram. Îți vom trimit informațiile direct în Inbox.

Pe curând!