Cum îl poți ajuta pe copilul tău să se adapteze la grădiniță sau la creșă [Psihologul răspunde]
Momentul în care puiul nostru merge la creșă sau la grădiniță e unul dintre primele momente în care pășește, pe cont propriu și singur, în viață.
Pe de o parte e normal să ne facem griji, pe de alta e la fel de normal să ne dorim să interacționeze cu alți copii și să se integreze în comunitate cât mai lin, pe cât posibil fără stres, agitație, nesiguranță, teamă.
Am observat că adaptarea la grădiniță e una dintre temele cele mai interesante pentru părinții care au copii de 2-3 ani, așadar i-am cerut psihologului Irina Forgaciu, autorul cărții Fram la grădiniță și bullyingul, câteva răspunsuri la întrebărille cele mai frecvente pe care le au părinții.
Î: Adaptarea la creșă sau la grădiniță e văzută de mulți părinți ca un bau-bau. E poate primul moment în care copilul se desprinde de familie și pășește în comunitate. Ce pot face părinții ca să-i ajute pe copii să se adapteze ușor la grădiniță?
Psihologul Irina Forgaciu: Adaptarea la creșă sau la grădiniță reprezintă o perioadă de tranziție care schimbă radical dinamica întregii familii, iar de cele mai multe ori, această schimbare a rutinei este solicitantă atât pentru copil, cât și pentru părinți.
Există câțiva factori deosebit de importanți, care trebuie luați în calcul înainte de a lua decizia de a înscrie copilul într-o instituție de învățământ.
Iată care sunt:
- metodele de disciplină care se practică în instituția respectivă (ideal ar fi să semene cât mai mult cu metodele aplicate de părinți)
- disponibilitatea
- stilul și personalitatea personalului (doamnele educatoare și îngrijitoare)
- numărul de copii din grupă
- mărimea spațiilor interioare
- rutina unei zile obișnuite
- temperamentul copilului
- personalitatea, condiția fizică și psiho-emotională
- stilul de atașament
- părinții (cât sunt de informați, ce metode de parenting au folosit, cât sunt de emotivi etc.).
Atunci când părinții sunt linistiți că au ales un loc potrivit pentru copil, vor reuși să transmită la nivel emoțional siguranță și confort.
În vederea facilitării procesului de adaptare, recomand ca programul și rutinele copilului să coincidă cu programul și rutinele de la instituția pe care ați ales-o. Acest lucru se referă la momentele somn-veghe-ieșit afară-alimentație-odihnă de prânz (adică să obișnuiți copilul să se culce devreme seara, pentru a se putea trezi cu ușurință dimineața, micul dejun și prânzul să fie la ora la care i se vor servi la gradiniță.
De asemenea, recomand să se aibă în vedere creșterea gradului de autonomie a copilului. De exemplu, învățați copilul să își exprime nevoile, să accepte bavețica, să se hrănească singur folosind lingura, să se încalțe etc.). De asemenea, pentru orice copil, socializarea timpurie reprezintă un avantaj.
Folosiți propriul exemplu pentru a-l ajuta pe copilaș să intre în contact cu persoane noi. Când iesiți în parc, mergeți și faceți cunoștință cu un alt copilaș: ”Salut, ne-ar plăcea să ne jucăm împreună cu tine, aici la groapa de nisip. Uite, noi avem o găletușă, ai vrea să o umplem cu pietricele?”.
În cazul în care copilul este foarte atașat de mamă și refuză apropierea altor persoane, îi va fi dificilă adaptarea la un grup mare de copii gălăgioși și energici.
Nu în ultimul rând, pentru a-l ajuta pe cel mic să aibă o reprezentare mentală a ceea ce urmează să i se întâmple, este foarte importantă lectura de calitate și vizitele la viitoarea instituție, pentru a se familiariza cu parcul grădiniței si cu clădirea.
Î: Se adaptează mai ușor copiii mici (1,5-2 ani) sau cei mai mari (de 3-4 ani), din ce ai observat?
Irina Forgaciu: Cel mai ușor se adaptează copiii ai căror părinți sunt corect informați. Adaptarea nu se face brusc, ducând copilul și lăsându-l la grădiniță fără nicio pregătire mentală, nu se face nici în mod intuitiv.
Vârsta are avantajul dezvoltării sistemului nervos suficient cât să îi permit copilului să înteleagă că nu va fi părăsit. Se consideră că începând de la 3 ani, copilul are vârsta potrivită pentru a înțelege, a coopera și a se bucura de experiența socializării. Cu cât este mai mic, cu atât va fi mai grea despărțirea de dimineață, se va obisnui după mai mult timp cu persoanele noi și cu rutinele grupei.
Copilul mic va plânge neconsolat mai mult timp, încercarea educatoarelor de a-l liniști va fi în zadar, de cele mai multe ori. El nu știe să exprime ce simte, nici nu știe ce l-ar ajuta într-un moment dificil.
De asemenea, până la 2 ani, sistemul imunitar este mai sensibil, copilul fiind predispus spre îmbolnăviri, ceea ce îi afectează starea psihică, poate chiar în perioada primelor săptămâni de adaptare.
Î: Ne poți împărtăși câteva idei, sfaturi, exerciții pe care le pot face părinții cu copiii lor înainte de prima zi la grădiniță sau de creșă? Ne poți împărtăși detalii care ai observat că dau rezultate?
Irina Forgaciu: Vizitați creșa sau grădinița de cât mai multe ori înainte de a începe procesul de acomodare. Treceți prin zonă, admirați curtea, creați scenarii în care copilul se va da fericit pe tobogan, ascultați păsărelele, vorbiți frumos despre instituția aleasă.
Propuneți-i copilului să își aleagă el singur rucsăcelul/ghiozdanul cu care dorește să meargă la creșă/grădiniță, sticluța de apă, cutiuța pentru gustarea de fructe, o jucărie micuță (de regulă un plus, o mașinuță sau o papușă simplă), hainuțele de schimb, papuceii de interior și câteva bucăți de pampers.
Astfel va avea și el sentimentul unui minim control. Implicarea copilului este foarte eficientă.
De asemenea, jocurile de despărțire au mare impact asupra psihicului, prin faptul că îl reasigurați pe copil, în cadrul jocurilor, că mama întotdeauna se întoarce la el.
Exemple de jocuri pentru diferite vârste : Cucu-bau, de-a v-ați ascunselea prin casă, desfășurat și înfășurat banda scotch sau sfoara, joc de rol de-a plecarea, joc de rol cu familie de animăluțe, jocul stop și mergi înainte și rece-cald cu obiecte dragi, joc de inversare a puterii, jocul despărțirilor scurte și a revenirilor rapide etc.
Î: Ajută să-i vorbim copilului despre grădiniță? Ce ar fi bine să-i povestim și în ce mod?
Irina Forgaciu: Indiferent ce vârstă are copilul, părinții trebuie să îi vorbească despre grădiniță, folosind ca suport vizual fie poze cu gradinița la care va merge (găsiți pe internet sau puteți ruga să vi se permită să faceți dvs. propriile poze), fie cărțile adaptate vârstei sale.
Dacă are sub 2 ani, recomand o carte mică, cu imagini foarte simple, ca de exemplu “Max and Millie go to school.” Dacă are peste 2 ani, recomand “Fram la grădiniță”, “Connie merge la grădiniță”, “Max merge la grădiniță”, “Lama lama dor de mama” etc.
Povestiți-i copilului rutina unei zile: mergem cu mașina/pe jos la grădiniță, ajungem acolo și tu îți lași în dulapior hăinuțele, îți iei papucii de interior, ne strângem tare în brațe, doamna educatoare te va conduce în grupî, la copii. Sunt foarte multe jucării la grădiniță. Vei găsi jucării minunate. După ce vă jucați un pic în grupă, păpați micul dejun, apoi ieșiți afară în curte. Îți amintești ce hintă interesantă se află în curte?
După ce v-ați zbenguit pe afară, mergeți înapoi în grupă, vă spălați pe mâini, primiți o supică delicioasă și felul doi, faceți nani și când vă treziți, mama se întoarce după tine.
Dacă vârsta copilului este mai mică de 2 ani, simplificați mult povestea, folosind cuvinte mai puține, propoziții mai scurte, iar accentul să fie pe ideea că mama întotdeauna se întoarce la tine.
Î: Dacă copilul plânge, nu vrea să meargă la grădiniță (sau la creșă), cum ar trebui să reacționăm? Spre exemplu mergem cu copilul la grădiniță, iar el începe să plângă și să se agațe la noi, urlând că nu vrea să rămână. Plecăm, rămânem cu el, mergem împreună acasă și revenim în altă zi?
Irina Forgaciu: Indiferent de vârsta copilului, bucuria de a merge la grădiniță va fi precedată de disperarea despărțirii de mama. Până să ajungă să le fie dragă experiența integrării în colectivitate, de cele mai multe ori, este o ruptură dureroasă.
Orice început și orice confruntare cu necunoscutul presupun o teamă și o stare de neliniște. Abia pe masură ce copilul se familiarizează tot mai mult cu grupa, cu educatoarea, cu rutinele, el va trăi emoții pozitive.
Așadar, este firesc ca la începutul perioadei de acomodare, copilul să sufere.
Dacă părinții suferă la rândul lor, îi vor transmite copilului stări negative. Este important ca cel mic să simtă siguranță și fermitate în glasul și atitudinea părinților, combinate cu blândețe și empatie.
“Știu că îți este greu, ne strângem tare, tare în brațe, ne pupăm apăsat, după care mama se duce la serviciu și tu rămâi în siguranță aici, cu doamna educatoare și cu copiii. Mama se întoarce după somnul de prânz. Ține minte, mama întotdeauna se întoarce. Așa scrie și în cartea cu Fram, îți amintești?”
După ce v-ați luat rămas-bun, plecați și nu vă întoarceți, în caz contrar prelungiți chinul copilului.
Recomand acomodarea treptată, în măsura în care este posibil. De exemplu, în prima zi de creșă sau de grădiniță, intrați împreună cu copilul în grupă și rîmâneți cu el 20 de minute, după care îl avertizați că ieșiți până la toaletă sau ca să dați un telefon scurt și vă reîntoarceți repede. Ieșind și intrând, subconștientul copilului asociază absența dumneavoastră cu reîntoarcerea, exact scopul nostru în faza inițială.
Dacă instituția nu vă permite accesul nici măcar în prima zi, recomand să începeți cu perioade scurte, de câte o oră, apoi două-trei ore, apoi să luați copilul după masa de prânz, înainte de somn.
Dacă îl lăsați 8 ore din prima zi, va fi o perioadă deosebit de stresantă pentru toată lumea.
Î: Dacă e vorba despre un copil mai mic, care are 1,5-2 ani pe care vrem să-l ducem la creșă, pe el cum îl putem pregăti, la fel ca pe cei de grădiniță sau într-un mod diferit?
Irina Forgaciu: Chiar dacă limbajul expresiv este deficitar, copilul mic înțelege tot ce îi spuneți.
Prin urmare, recomand folosirea acelorași strategii, însă într-un dialog mai scurt și folosind cuvinte simple.
Explicațiile să aibă neapărat un suport vizual, de aceea revin cu recomandarea cărții “Max and Millie go to school”, care este cea mai potrivită pentru această vârstă, deoarece are niște enunțuri foarte simple, imagini relevante ce pot fi rapid procesate de un sistem nervos insuficient dezvoltat.
Jocurile pot fi adaptate vârstei mici: cucu-bau când îi schimbați pampersul sau hainele, jocul în care îi ascundeți un ursuleț în baie și rugați copilul să-l caute (în baie deoarece e foarte ușor de găsit), jocul cu mama pleacă sărind și se întoarce în pasul piticului etc.
Î: Știm că sunt grădinițe unde copiii merg câteva minute pe zi, apoi câteva ore, pentru ca după 2-3-4 săptămâni să fie complet integrați. Ești adepta acomodării treptate sau a intrării mai bruște în colectivitate?
Irina Forgaciu: Nu recomand acomodarea bruscă. Dacă instituția aleasă nu permite acomodarea treptată, cu părintele aproape în primele 2-3 zile, atunci aș alege o variantă în care aș lăsa copilul 1 oră în prima zi, apoi aș merge după el.
A doua zi l-aț lăsa 2-3 ore, a treia zi l-aș lăsa până la prânz. Are nevoie de experiențe mai scurte de despărțire-revenire a părintelui, pentru a înțelege că nu va fi abandonat. Teama de abandon este foarte intensă și dacă se poate evita stresul, de ce sa traumatizăm copilul excesiv?
De fiecare dată îi explicăm când revenim: “Te las să te joci cu copiii, mâncați o felie de pâine cu pastă de brânză și roșii, apoi ieșiți afară. După ce vă jucați afară, mama se întoarce după tine. Până atunci, mama merge la cumpărături. Vreau să cumpăr căpșuni, sunt preferații tăi. Mă întorc cât pot de repede!”
Dacă instituția aleasă va permite acomodarea treaptată, cu dvs alături în sala de activități, nu vă recomand să însoțiți copilul mai mult de câteva zile. Sunt cazuri în care părinții au stat 1 lună cu copilul în grupă și apoi a început aceeași despărțire grea, deoarece copilul a asociat toată experiența cu prezența părintelui.
Obiectivul este separarea treptată, cu ieșiri și reveniri, pentru a întări ideea că plecați și vă reîntoarceți de fiecare dată.
Î: Nu doar copiii sunt agitați când vine vorba de primele zile la grădiniță sau la creșă, ci și părinții. Mai ales mamele. Uneori se instalează o vinovăție a părintelui că nu poate sta cu copilul…Ce le-ai transmite lor ca să fie liniștite și împăcate cu decizia de a-și da copilul la creșă sau la grădiniță?
Irina Forgaciu: O singură întâlnire cu un psiholog specialist ar fi de foarte mare ajutor, în două sensuri: pentru descărcarea emoțională a mamei, prilej cu care își verbalizează toate grijile și temerile, căpătând soluții practice.
În al doilea rând, ar pleca acasă cu strategii de auto-liniștire, ca de exemplu tehnici eficiente de respirație adâncă, cu inducția unor gânduri de liniștire și restructurarea gândurilor care provoacă emoții negative intense.
Vorbind despre vinovăție, îngrijorări și frici, aceste emoții se reduc semnificativ. Pasul următor este combaterea lor prin respirație controlată și prin schimbarea felului de a gândi despre situația în sine: nu își abandonează copilul, nu îl traumatizează pe viață, ci îl însoțesc în deschiderea sa spre lume.
Îndemn mămicile să își reamintească argumentele pentru care au decis să facă pasul de a înscrie copilul la creșă/grădiniță și motivele pentru care au ales instituția respectivă (recomandările altor părinți despre un personal cald și empatic etc.).
Î: Mamele simt probabil că nu mai controlează complet ce se întâmplă cu copilul. Ele nu mai văd cu ochii lor cât mănâncă cel mic, dacă doarme sau nu, dacă e fericit sau nu, mai sunt și cazuri mediatizate în care unii copii au fost abuzați, bătuți, așa că neliniștea mamei poate să crească, neștiind dacă e pe mâini bune copilul sau…nu. Ce ar putea face mamele care sunt în situația asta și trec prin asemenea stări?
Cele mai multe instituții informează părinții prin completarea unor tabele cu ceea ce s-a întâmplat peste zi. Atâta timp cât starea copilului nu este alterată, nu sunt motive de îngrijorare.
Dacă cel mic începe să își roadă unghiile, să fie foarte apatic, să nu se mai bucure de nimic, acestea deja sunt semne de îngrijorare.
Dacă părinții observă că modificările de comportament persistă și nu se ameliorează după 2 sau 3 săptămâni, este necesar să se adreseze unui psiholog specialist.
Există situații în care părinții au ales prost momentul intrării în colectivitate (o perioadă de convalescență după o boală gravă, schimbarea domiciliului, separarea părinților, delegații neașteptate ale unuia dintre părinți, un concediu la mare – copilul s-a obișnuit ca ambii părinți să fie întreaga zi cu el etc.) sau creșa/grădinița aleasă nu se potrivește cu personalitatea copilului (cazuri mai rare).
Î: Cartea Fram la grădiniță și bullyingul vine să-i ajute pe părinți să-l pregătească pe cel mic pentru creșă sau grădiniță. Cu cât timp înainte de prima zi în colectivitate recomanzi să fie citită?
Le recomand părinților să înceapă lectura cu aproximativ 2 săptămâni înainte de a începe creșa sau grădinița. Trebuie citită cu intonație, fără grabă, accentul să fie pe aspectele pozitive, pe legătura între gânduri și emoții.
Sarcina de căutare a inimioarei roșii pe fiecare pagină va menține copilul implicat în lectura de la început până la final. De asemenea, recomand ca partea cu evitarea hârțuirii să fie exersată acasă. “Dacă un copilaș se supără pe tine și vrea să te lovească, tu îi prinzi mânuța și îi spui “Stop, nu-mi place asta”.
Î: Ce feedback-uri ai primit până acum despre carte?
Lumea îmi scrie foarte frumos, mă bucur tare mult când citesc asemenea feedbackuri. Redau câteva, cuvânt cu cuvânt:
“Irina, soțul e tare încântat de cărțile cu Fram. A spus că sunt puține cărți atât de frumos scrise și bine gândite ca mesaj pe care îl transmit.”
“Tocmai ce am cumpărat o cărticică scrisă de dvs, cea cu Fram la grădiniță și sincer îmi umple sufletul și îmi oferă răspunsul la mai toate întrebările mele”
“Mulțumim mult pentru carte. Fetița mea chiar e încântată. E prima carte pe care are rîbdare să i-o citesc. Nu îmi vine să cred. Îți trimit 2 filmulețe ca să vezi ce atentă stă“
“Cartea Fram la grădiniță a a funcționat cel mai bine la băiețelul nostru . O recomandăm cu drag ”
“ Salut, Irina, vroiam să îți zic că fetiței mele tare îi place cartea. Îmi cere să îi citesc. Mersi tare mult, cred că vom putea lucra tare fain cu emoțiile.
“E grozav de fain scrisă, tot ce îmi doresc de la o carte de genul”.
Î: La ce reacții din partea copilului ar trebui să ne așteptăm după ce citim împreună cu el cartea, atunci când mergem la grădiniță?
Irina Forgaciu: Copiii rețin foarte bine, de la vârste mici, că mama se întoarce întotdeauna. Vă povestesc o întâmplare adevărată, un dialog între mama și puiuțul ei în vârstă de 2 ani și 2 luni:
- Cât timp rămâi cu copiii, eu vreau să o duc pe bunica la spital. Nu știu dacă va accepta, se teme că o las acolo singură.
- Mama, ia cu tine cartea lui Fram și citește-i ca mama întotdeauna se întoarce.
De asemenea, ei se familiarizează cu activitățile cu mult înainte de a fi expuși la ele. Copilașii cu vârsta de peste 3 ani pot să înțeleagă legătura între gânduri și emoții. Dacă ne gândim într-un anumit fel, ne vom îngrijora. Dacă ne amintim că mama se întoarce, ne vom linșiti.
Î: Daca părinții au citit cartea “Fram la grădiniță”, exercițiile și recomandările scrise acolo, ar mai avea rost să urmeze un curs despre adaptarea blânda a copilului?
Pentru părinții care deja au citit Fram la grădiniță și alte cărți despre adaptarea la grădiniță a copilului, am dezolvat un curs în care aprofundăm acest subiect și discutăm într-un mod detaliat despre fiecare situație și copil în parte.
La cursul Adaptarea blândă la creșă și grădiniță pun accent pe gândurile și emoțiile părinților, care adesea sunt mult mai stresați decât copiii.
Discutam despre miturile care circulă pe grupurile de socializare, despre anxietatea de separare, reacțiile firești ale copilului mic atunci când rutina se schimbă complet.
Apoi detaliem jocurile de despărțire, care se fac acasă, înainte de a duce copilul la creșă, strategii despre cum să liniștim copilul (povești, dialoguri, “cârje” precum sprayul magic anti-dor etc.), transferul atașamentului de la părinte la educatoare, timpul petrecut acasă, după ce luați copilul de la creșă/grădiniță, greșeli ce pot fi evitate cu ușurință etc.
************
Click pentru a deschide oferta specială pentru aceste 2 cărți.
Transport gratuit comenzi in valoare de peste 150 de lei.
Sperăm că sunt de folos informațiile pe care ni le-a oferit psihologul Irina Forgaciu, autoarea cărții Fram la grădiniță și bullyingul.
Adaptare lină!