– Se enervează tare când lucrurile nu ies așa cum ar vrea!

– E o adevărtă dramă dacă se rupe bucata de pâine pe care o mănâncă. Sau dacă îi cade lingurița e Apocalipsa.

– Se frustrează din lucruri mici, lipsite de importanță: cum stă jucăria, cum ne așezăm la masă.

– Dacă nu primește ceea ce-și dorește, exact în acel moment, plânge, urlă și uneori ne lovește.

Îți sună și ție cunoscute episoadele descrise mai sus? Dacă da, află că e perfect normal. În cazul în care ai un copil mic, cel mai probabil ai trecut prin situații similare.

Ei bine, azi vrem să vorbim despre frustrare. Am apelat la psihologul Irina Nikolaus (Forgaciu) ca să aflăm de ce apare frustrarea la copii, cum îl putem ajuta pe cel mic când e nervos sau când are momente de frustrare. În plus, vom afla și ce să evităm în astfel de momente, ca să sprijinim dezvoltarea emoțională a celui mic.

Psihologul Irina Nikolaus (foto), autoarea mai multor cărți de dezvoltare emoțională pentru copii, ne-a spus că frustrarea este o emoție firească. Apare de la vârste foarte mici, deoarece copilului îi este greu să facă diferența între imaginația sa și realitate.

„Dacă el își imaginează ceva, iar realitatea se dovedește a fi complet sau parțial diferită, copilul simte o neplăcere pe care îi este greu să o tolereze. Adulților li se par nimicuri, mărunțișuri problemele care îi frustrează pe copii, însă acestea sunt deosebit de importante pentru ei. Atunci când lucrurile nu se întâmplă fix așa cum și-ar dori, emoția devine intensă, coplețitoare”, afirmă psihologul Irina Nikolaus.

1. O tehnică amuzantă, ușor de aplicat: împlinește dorința în plan imaginar

Irina ne-a dat o primă tehnică pe care o putem aplica: să apelăm la joacă și la imaginație atunci când copilul experimentează frustrarea:

„Cu cât copilul este mai mic, cu atât funcționează mai bine împlinirea dorinței în imaginar. Uneori aceasta strategie este eficientă până și în cazul adulților: Ce mașină ți-ar plăcea să conduci? Pe unde te-ai duce cu ea? Ce culoare ai alege? în loc de Nu avem bani acum pentru achizitionarea unei mașini, discutăm altadată”.

2. Căutați împreună soluții multiple

Irina Nikolaus ne-a mai spus că pe măsură ce crește și se frustrează, copilul mic poate fi învățat să-și orienteze atenția înspre a căuta soluții multiple: Nu ți-a ieșit bine procedând într-un anumit fel; cum ai putea face diferit?

„Orice problemă sau dificultate are multiple abordări, depinde doar de creativitatea noastră pentru a le găsi”, spune Irina și ne-a dat câteva exemple de abordări:

Desenul ar fi trebuit să arate altfel este un exemplu de mentalitate de victimă. Alternativa:  M-am străduit, a ieșit diferit. Fie accept, fie încerc din nou și schimb ceva – mentalitate de învingător.

Nu-mi iese. Nu fac bine! Lucrurile importante nu-mi ies aproape niciodată” versus Fac ce pot și dacă nicicum nu mă descurc, cer ajutor sau fac o pauză – mentalitate de învingător.

3. Setează așteptări realiste

Psihologul Irina Nikolaus precizează că la vârste mici, copiii nu reacționează într-un mod rațional, așa cum ar prefera adulții să se întâmple:

„Contează ca adultul să-și reducă numărul așteptărilor: chiar dacă au un copilaș isteț, puiul de om are nevoie de o anumită maturitate cerebrală, care îi lipsește la vârste mici. Creierul își încheie procesul creșterii în jurul vârstei de 25 de ani. Ce dorim de la un copil de 5 ani?!”.

4. Oferă modele sănătoase de reacții în caz de stres, nervi, frustrare

Știm că micuții sunt un adevărat burete: preiau tot ce văd în jur, mai ales de la părinți. Așadar, să fim atenți ce modele le oferim și cum reacționăm când suntem nervoși, iritați, obosiți, grăbiți.

„Cum îi putem oferi copilului nostru drag un model bun, corect de reacție, când noi înșine ne enervăm din cauza frustrării lui? Cum putem liniști parțial valul uriaș de frustrare care l-a cuprins atunci când realitatea nu corespunde așteptărilor? Dispunem de resurse interioare pentru a-i oferi spațiu să se calmeze, însoțindu-l în acest proces?”, se întreabă Irina.

5. Rămâi calm, disponibil și nu intra în reacție cu criza copilului

Psihologul ne mai sugerează să nu uităm că atunci când sunt mici, copiii au nevoie de ajutor pentru reglarea emoțională, iar părinții sunt cei mai potriviți pentru cultivarea toleranței la frustrare. E important ca noi, adulții, să nu intrăm în reacție la criza celui mic, ci să rămânem calmi, ancorați în prezent și disponibili emoțional.

„Cu cât părinții au o viață mai agitată și sunt în criză de timp, cu atât resursele lor pentru gestionarea emoțiilor dificile scad vertiginos.

6. Ai grijă să satisfaci nevoile de bază: și ale tale, și pe ale copilului

Prevenția constă în primul rând în atenția la nevoile de bază atât ale celor mari, cât și ale celor mici.

Astfel, e important ca atât copilul, cât și părinții să consume hrană sănătoasă, să evite pe cât posibil dulciurile și alimentele nesănătoase, să petreacă timp afară, indiferent de vreme, să doarmă suficient și să se expună cât mai puțin la ecrane, la știri și la surse de stres. Irina Nikolaus mai spune că în cazul părinților e important și să găsească timp pentru pasiuni, pentru socializare, pentru comunicare cu cei dragi pentru descărcarea încărcăturii emoționale proprii și să creeze ocazii de reconectare cu ființa iubită.

La copii, de ajutor în reducerea situațiilor stresante sunt alocarea de timp de calitate petrecut cu mama și tata și socializarea în general. Astfel va scădea mult frecvența episoadelor de furie și frustrare, explică Irina Nikolaus.

7. Evită pedepsele și nu ține predici când copilul e furios sau are un moment de frustrare

Irina Nikolaus susține că în clipe de frustrare și furie, cea mai nepotrivită atitudine a părinților este pedepsirea copilului sau etichetarea lui drept răsfățat sau nerăbdător/neastâmpărat.

„Copilul învață să tolereze frustrarea doar cu ajutorul adultului, nicidecum stând singur într-un colț și reflectând la cum a reacționat! În plus, în timpul crizei nu are sens să îi povestiți copilului mic nicio teorie. Energia aceea negativă trebuie descarcată. Dintr-un turn de 16 piese care se tot răsturna, putem face două turnuri gemene”, precizează Irina.

Ea completează că ulterior, dupa ce copilul s-a calmat, îi puteti explica faptul că rareori lucrurile ies exact așa cum ne-am dori și că rămânem flexibili, ca sa ne putem adapta.

„Îmi amintesc un banc. Niște constructori germani explicau:

– Noi începem să construim tunelul dintr-un capăt al muntelui și în două zile ieșim exact pe partea opusă.

Constructorii români, veseli și fără griji:

– Noi începem să săpăm din ambele capete. Dacă la jumătate ne întâlnim, iese un singur tunel, dacă nu ne întâlnim, ies două”, ne povestește psihologul Irina Nikolaus.

***

Dacă articolul ți s-a părut util, înscrie-te la Newsletter și află și alte exerciții și tehnici utile pentru o dezvoltare emoțională armonioasă a copilului tău: https://lumealuifram.ro/news.