I-ai spus de o mie de ori. L-ai rugat. I-ai explicat.

Refuză să facă ce-i spui. Repeți, ai o altă abordare, dar nu se schimbă numic.

Simți că nu mai poți, ești la limită cu răbdarea și cu timpul. Ești obosit/ă.

Sare, urlă și face fix ce-l rogi tu să NU facă.

Ai avut o zi grea, lungă și ești obosit/ă. Te simți epuizat/ă. Și mai simți că nimic nu funcționează.

În astfel de cazuri, mulți părinți ajung să răbufnească. Să strige la copilul lor.

Asta deși ei știu, în adâncul sufletului lor, că NU AR TREBUI să reacționeze așa. Cei mai mulți părinți știu că strigatul nu-i face bine copilului și bănuiesc că va avea de suferit dezvoltarea lui emoțională.

Dacă ai trecut și tu prin astfel de experiențe, în care ai strigat la copilul tău, sunt șanse mari ca mai apoi să te fi simțit vinovat/ă și chiar frustrat/ă că ai reacționat așa.

Prin articolul acesta vrem să te ajutăm să renunți la strigat. Și, în schimb, să adopți o tehnică nouă, care chiar funcționează.

Să strigi la un copil nu e un lucru neobișnuit. Aproape toți părinții pe care îi cunoști ajung probabil să strige la copiii lor, mai des sau mai rar.

Dacă ai fost recent într-un loc de joacă pentru copii, poate ai observat că unii părinți și bunici doar așa li se adresează copiilor, prin strigăte și urlete.

– Nu te urca acolo!

– Dă-te jos de pe totoban! E prea mare pentru tine.

– Acum mergem acasă. Tu n-auzi să vii?! Hai acum că nu știu ce-ți fac!

Și-atunci, dacă tu strigi mai rar (poate de câteva ori pe săptămână), ce rău îi poți face copilului?

Ei bine, în rândurile de mai jos îți vom spune ce se întâmplă cu copilul tău și în copilul tău atunci când strigi la el. Chiar și ocazional.

Asta pentru că, dacă reușim să conștientizăm cât de nociv e strigatul, sunt șanse mai mari să ne schimbăm comportamentul și să ne ținem sub control emoțiile negative care ne încearcă atunci când copilul nu ne ascultă, când suntem epuizați, obosiți sau în criză de timp.

De ce țipăm la copil

Din punct de vedere psihologic, cel mai scurt răspuns este pentru că ne simțim copleșiți de emoții negative și de furie.

Potrivit Laurei Markham (foto), doctor în psihologie clinică și fondatorul Aha! Parenting, strigatul nu ne ajută nici pe noi, ca părinți, nici pe copil. Pentru că de fapt nu e o tehnică de educație, ci o anti-regulă.

Când strigi, de fapt nu comunici. Doar îți verși emoțiile negative peste copilul tău, care nu le știe gestiona.

Ce simte copilul când strigi la el

FRICĂ. Copilului tău îi e frică de tine. Se teme și ar vrea să se îndepărteze cât poate de mult de pericol. Adică de tine. Copilul te identifică drept un pericol. Tu te simți furios, lui îi e frică (de tine). Când strigi la el, copilul poate să se împotrivească și mai tare solicitării tale sau poate face ceea ce tu îl rogi. Dar n-o face pentru că și dorește, ci de FRICĂ. Frica de a nu fi pedepsit, lovit, certat.

Laura Markham, doctor în psihologie clinică, spune că, de fapt, copiii îi consideră pe adulți înspăimântători atunci când strigă.

Acest comportament de “cumințire” a copilului este un răspuns de frică și nu o înțelegere a faptelor și consecințelor sale, afirmă Dr. Laura Markham. S-ar putea să observi că doar așa te mai ascultă, când strigi la el. Așa ai vrea să comunicați de acum încolo?

Ce se întâmplă cu copilul tău atunci când strigi la el

Atunci când ridicăm tonul la copil, el poate simți că:

• Nu e în siguranță
• Nu e iubit, apreciat
• Nu se ridică la așteptările tale, că te-a dezamăgit
• Nu are pe cineva care să-l ajute, să-i poarte de grijă
• Nu poate reuși, nu poate face anumite sarcini

Toate acestea îl pot determina să devină temător și neîncrezător în propriile forțe, deci să aibă o dezvoltare emoțională deficitară.

De asemenea, țipatul la copii poate cauza depresie pentru cei mici. Atunci când țipăm, noi nu comunicăm, ci înfricoșăm copilul din fața noastră. Acest lucru duce la spaime sau tristețe, o cale aproape sigură pentru depresie sau anxietate. Țipatul la copil influențează și sănătatea fizică: cauzează uneori chiar durere cronică resimțită de copil pe măsură ce acesta crește.

În plus, când copilul tău te vede strigând, trage concluzia că e în regulă să țipe și el, poate chiar la tine, data viitoare când nu-i convine ceva.

Țipatul la copil modifică modul în care se dezvoltă creierul

Un studiu realizat de Departamentului de Psihiatrie din cadrul Școlii Medicale Harvard, publicat în 2011, arată că țipatul la copii poate modifica modul în care se dezvoltă creierul.

Asta pentru că oamenii, indiferent de vârstă, procesează informațiile și evenimentele negative cum este țipatul, mult mai rapid decât cele pozitive. Efectele s-au observat cu ajutorul scanărilor RMN. Potrivit cercetării, s-au văzut diferențe între părțile din creier responsabile cu procesarea sunetelor și a limbajului la copiii care au avut parte de țipete din partea părinților față de copiii cei au avut o copilărie lipsită de strigăte.

Vestea bună e că creierul deține o neuroplasticitate incredibilă. Se maturizează, dezvoltă și creează noi conexiuni astfel încât nu e niciodată prea târziu să nu mai țipi la copilul tău și să adopți o metodă de parenting care chiar funcționează, spune Joseph Shrand, doctor și instructor de psihiatrie la Școala Medicală de la Harvard.

Iată câteva metode prin care poți să te oprești din strigat, chiar de acum:

Înlocuiește strigatul cu umorul. Deși e, poate, ultimul lucru la care te-ai gândi, să faci glume e o strategie mult mai eficientă decât țipatul. Copilul se va relaxa și va avea deschiderea să te asculte.

“Dacă părinții răspund cu umor, pot să-și mențină autoritatea și să rămână în acealași timp conectați cu copiii,” afirmă Dr. Markham.

Ce poți face când simți că ești pe punctul să răbufnești și să țipi la copil? Ai putea să iei o pauză, să te calmezi dar și să vorbești sincer și deschis despre emoții cu copilul tău, folosindu-te de povești și povestiri potrivite vârstei lui.

Dacă ai strigat la copil, e important să-ți ceri scuze, pentru ca el să înțeleagă că nu e un comportament potrivit cel pe care l-ai avut. Și să-l asiguri că nu vrei să-l mai repeți.

Vorbiți și citiți despre emoții și stări

De cele mai multe ori niciun părinte nu se simte bine țipând la propriul său copil. Când lucrurile o iau razna fie în familie, la grădiniță, în parc, în casă sau în public, țipatul câștigă în favoarea parentingului sănătos și armonios. Când țipi la copilul tău în niciun caz nu este vorba despre educație, ci despre o răbufnire care îl sperie pe el și te face pe tine să te simți rău mai târziu.

Noi îți propunem să vorbești despre emoțiile tale și să-l ajuți pe copil să le conștientizeze pe ale lui. Copiii adoră poveștile, iar o poveste unește părintele de copil chiar și pentru câteva momente.

Apelează la cărți despre emoții pentru copii și astfel să te folosești de povești terapeutice cu emoții pentru copii. În fond, niciun copil nu este rău ci asemenea ție se lasă pradă emoțiilor negative.

Colecția Fram Emoțional, de la Lumea lui Fram, disponibilă aici îți aduce povestiri despre emoții pentru copii. Acestea îți ajută atât copilul să facă față mai bine emoțiilor negative, cât și pe tine să petreceți timp de calitate și să gestionați mai ușor frustrările, supărările, lipsa de atenție sau de concentrare.

Nu te judeca dacă ai țipat la copilul tău în momentele copleșitoare, dar nu uita că există și alte variante.

Descoperă-le împreună cu micuțul tău, alături de Fram, prietenul copiilor și cel mai faimos urs polar.