Despre divorțuri amiabile putem citi în cărți sau le găsim în filme, însă, de cele mai multe ori, divorțul se întâmplă între două persoane care sunt în conflict. De aici inevitabila întrebare cum marchează conflictul și separarea copiii pe termen lung?

Studii realizate de-a lungul timpului arată că o parte dintre copiii care au trecut printr-un divorț sunt afectați emoțional, iar sentimentele care îi urmăresc mult timp sunt de cele mai multe ori furia, pierderea, incertitudinea. Mulți dintre ei totuși ajung să aibă o viață normală, relații fericite, dacă divorțul se întâmplă în anumite condiții, printre care prezența în viața lor a unui adult echilibrat emoțional, blând, iubitor, implicat.

Pentru că este vorba despre un subiect delicat, care merită toată atenția, am stat de vorbă cu mai mulți specialiști, printre care și psihologul Cristina Buja și am pus cap la cap o serie de recomandări, bune de avut în vedere.

Când le putem vorbi copiilor despre divorț

Lumea copiilor mici, a bebelușilor, are o „diagramă” simplă: mama și tata. Atunci când diagrama pierde un element, am putea să spunem că pentru un bebeluș acest lucru se aseamănă cu „sfârșitul lumii”. Copiii, indiferent de vârstă, sunt mereu conștienți și deranjați de conflictele dintre părinți. Chiar de la vârsta de un an, o discuție aprinsă în preajma unui copil poate însemna pentru acesta anxietate, agitație, neliniște. Cu atât mai mult, atunci când copiii au deja vârsta de 3-5 ani, discuția se impune în mod inevitabil, însă doar din momentul în care divorțul este inevitabil.

De multe ori adulții implicați folosesc cuvântul „divorț”, rostit cu putere la supărare, fără să țină cont de prezența copiilor în preajmă și impactul asupra lor. De la discuții premergătoare divorțului, până la decizia fermă a divorțului, de multe ori este cale mai lungă, timp în care, în lipsa unor explicații pe înțelesul lor, copiii își pot proiecta o imagine incorectă asupra situației, ajungând chiar să pună asupra lor vinovăția față de separarea părinților.

Cum le spunem copiilor despre divorț

Odată decis divorțul, este important ca părinții să stabilească foarte clar detaliile separării, raportat și la tipul de custodie (a unui părinte sau mixtă). Increderea în ambii părinți este importantă în dezvoltarea încrederii în sine a copilului, motiv pentru care o discuție purtată de ambii părinți cu ajutorul unei explicații comun-agreate este binevenită.
Limbajul care însoțește explicația este de asemenea important să conțină termeni clari, care să transmită un mesaj obiectiv, fără acuze trasate la una dintre părți.

De exemplu: „Ne înfuriem în legătură cu orice lucru nesemnificativ”, în loc de „Nu mai suport comportamentul mamei/tatălui tău când vine vorba de…”. Este important să spunem copiilor adevărul, adaptat însă la înțelegerea cognitivă pe care o are, fără să uităm să menționăm faptul că dragostea celor doi părinți față de copil nu se va schimba niciodată și fără să uităm să îl asigurăm că motivul divorțului nu sunt acțiunile lui, că nu este el de vină pentru cele întâmplate.

Semnele de tensiune pe care le manifestă copiii

Așa cum am menționat anterior, fiecare copil manifestă semne de tensiune în urma unui divorț. Cercetări realizate de diverse organizații profesionale care stau la baza celebrei cărți „Dr. Spock. Îngrijirea sugarului și a copilului”, într-un capitol dedicat exclusiv divorțului arată că în cazul copiilor mai mici de 6 ani, cele mai frecvente semne de tesiune sunt: teama de abandon, probleme de somn, regresii precum urinatul în pat, izbucniri temperamentale și accese de agresiune.

La copiii de 7-8 ani predomină sentimentele de tristețe și singurătate.

Copiii de 9-10 ani manifestă aparent o atitudine mai înțelegătoare față de situație, dar cu toate acestea pot manifesta ostilitate față de unul dintre părinți (în mod normal, față de cel care nu deține custodia), dureri abdominale și dureri de cap.

În cazul adolescenților, deși sunt mai independenți și activi social, aceștia au și ei nevoie de sprijin în lupta cu sentimente precum tristețe, furie, rușine, iar în cazul fetelor s-au evidențiat probleme în stabilirea unor relații adecvate cu băieții.

Tehnici de rezolvare a semnelor de tensiune

1. Echilibrul emoțional al adulților este esențial

Indiferent de vârsta copiilor și modul de manifestare, este important ca ambele părți să rămână prezente, constante, iubitoare, echilibrate emoțional în viața acestora, dându-le mereu oportunitatea copiilor să își exprime sentimentele, reacționând blând și înțelegător.

2. Custodia mixtă, un model de preferat

Studiile arată că în cazul custodiei mixte, acolo unde ambii părinți rămân protagoniști în viața copiilor și dețin amândoi un rol important în deciziile majore din viața acestora (școală, tabere, sănătate, religie etc.), își împart timpul petrecut cu aceștia în mod armonios, fiind flexibili în disponibilitatea lor, copiii se adaptează mai bine din punct de vedere social, psihologic și academic.

3. Copiii nu pot și nu trebuie să aleagă între părinți

In mod natural, un copil simte că aparține ambilor părinți și dorește în mod firesc să fie iubit de amândoi și să îi aibă în preajmă. Atunci când un părinte îl critică pe celalalt în absență, pe copil îl va încearca un sentiment de neloialitate. Există situații în care un părinte va încerca mereu să câștige acceptarea copiilor prin punerea celuilalt într-o lumină proastă, fără să empatizeze și să aibă în vedere faptul că aceștia își vor dori în mod natural ca părinții să se împace și să locuiască din nou împreună. Copiii au nevoie de libertatea de a fi apropiați de ambii părinți, să lege conexiune cu amândoi, fără să fie nevoit să aleagă.

4. Conectarea profundă

De multe ori ambii părinți se simt la nivel inconștient vinovați pentru eșecul mariajului și vor încerca să compenseze în diverse moduri, dar în mod special părinții care petrec cel mai puțin timp cu copiii vor alege uneori să le ofere recompense materiale, precum mese în oraș, filme, excursii. Atâta timp cât acestea sunt ocazionale și nu la fiecare întâlnire, sunt în regulă. Altfel, acestea trădează un sentiment de vinovăție și pot produce o barieră de comunicare firească, regăsită în activități de rutină, precum statul acasă, contextul perfect pentru discuții naturale, de conectare profundă.

5. Poveștile terapeutice în cazul copiilor mai mici

Acestea pot fi de multe ori tehnici utile, deoarece oferă copiilor abilitățile necesare pentru a face față situației, prin asocieri pozitive. Poveștile în care copiii se regăsesc îi ajută la normalizarea trăirilor, deschizând sertare blocate, în altfel de circumstanțe.

Atunci când un divorț marchează mai adânc sufletul unui copil și îl impiedică să trăiască plenar, consilierii și terapeuții profesioniști pot fi de un real ajutor. Credem cu tărie că informația citită la timp poate însemna prevenție, iar în Lumea lui Fram facem loc călduros și subiectelor sensibile, precum separarea și divorțul.

Înscrie-te la newsletter dacă vrei să afli primul când lansăm cartea.