Ai observat și tu probabil că un copil copiază nu doar comportamentul, ci și cuvintele, expresiile pe care le aude în jur. Dar felul cum îi vorbești copilului e important nu doar din acest punct de vedere.

Cuvintele și expresiile pe care le folosești îi pot transmite mesaje precum: că nu e iubit, că nu e dorit, că deranjează, că te încurcă sau că nu e suficient de bun. Cuvintele îi pot afecta stima de sine pe termen lung, inclusiv când va fi adult.

Da, de cele mai multe ori noi nu vrem să transmitem aceste mesaje, dar asta ajunge la copil dacă nu acordăm atenție formei mesajului.

Am rugat-o pe Irina Nikolaus, psiholog și autoarea mai multor cărți de dezvoltare emoțională pentru copii să ne aducă în atenție câteva astfel de expresii pe care să le evităm.

Ele sunt valabile indiferent de vârstă, dar mai ales de la 3-5 ani în sus, când copilul preia tot mai mult pe partea de limbaj. Irina, mulțumim!

Lasă-mă în pace! Nu veni după mine. Respectă-mi dorința de a lua o pauză de la tine.

Uneori simțim nevoia să luăm o pauză, dar dacă ne exprimăm dorința în acest fel, copilul poate simți că nu e dorit, că mama/tata fuge de el și că nu vrea să petreacă timp cu el. Se poate simți singur, părăsit, chiar dacă tu intenționezi doar să ieși un minut din cameră.

Cum poți exprima ideea în alt mod: Am nevoie să fiu câteva minute singur/ă. Voi ieși pe balcon, la aer. Fac câteva respirații abdominale și mă întorc aici. Între timp, poți căuta un joc nou, cu care vrei să ne jucăm/să te joci.

Important: e bine să iei o pauză și să ieși din cameră mai ales atunci când simți multă furie. După ce te-ai liniștit/calmat și te-ai separat de copil, e important să îi explici copilului că te-ai îndepărtat (fizic și emoțional) pentru câteva minute, pentru a-ți acorda un pic de atenție și iubire, astfel încât să te poți reconecta cu el.

Doar nu te sperie o nimica toată?! Acesta e motiv de teamă?

Ultimul lucru pe care are nevoie să-l audă un copil e o întrebare retorică prin care i se minimizează o trăire. Cu atât mai mult dacă e vorba despre o frică.

Ce poți spune în schimb: Sunt aici pentru tine. Povestește-mi mai multe despre frica ta: unde o simți cel mai puternic? Dacă ar avea o culoare, care ar fi aceea? Haide să vorbim cu frica, să îi mulțumim că există și că vrea să te mențină în siguranță și apoi să o punem într-o cutiuță, astfel încât tu să te poți bucura de experiența aceasta minunată.

Revino-ți. Alege să ieși din starea aceasta, uite ce frumoasă e viața ta și tu te întristezi pentru o prostie.

Evită formulările de acest tip când copilul se simte trist. În schimb, el are nevoie de validare și empatie.

Cum poți reacționa: Înțeleg că te simți trist acum. E în regulă să simți ceea ce simți. Precis ai niște motive. Vrei să îmi povestești mai multe despre tristețea ta? Haide să te strâng în brațe și să te mângâi un pic. Sigur căldura mea te va ajuta măcar un pic. Mama/tata e aici pentru tine. Îți ofer o îmbrățișare. Și eu am momentele mele de tristețe și știu că trec mai ușor dacă am pe cineva alături.

Nu-i voie pe acolo, vei cădea!

Părinții au multe temeri și multe scenarii prăpăstioase în ceea ce privește riscurile la care se expun copiii în viața obișnuită. În loc de “Nu-i voie sau ai grijă să nu …” folosește o exprimare mai prietenoasă, care e mai utilă în creșterea conștientizării posibilului pericol

Cum poți reacționa: Observi cât sunt de alunecoase aceste trepte înghețate/pietrele umede/tobogane?

Nu pune mâna pe cuțit, că te tai.

Alternativa: Te rog folosește cuțitul cu vârf rotunjit, e mai prietenos cu degețelele copiilor.

psiholog Irina Nikolaus

 Nu faci bine!

Cum poți înlocui asta: Folosește-ți ambele mâini, nu doar una singură.

Mă asculți pentru că eu sunt adultul și eu am decis așa.

Copiii cooperează mai ușor dacă înțeleg motivele pentru care părinții iau anumite decizii. Jocul puterii nu îl învață pe copil o lecție utilă și nici măcar una valoroasă. În loc de fraza de mai sus, ar merge mai bine o explicație scurtă, pe înțelesul celui mic, prin care să scoți în evidență avantajele pe care le are toată lumea.

Poți încerca asta: Uite, dacă alegi să mănânci gustarea în casă, vom putea să ne jucăm mai mult afară și vei rămâne curat pe haine cât timp stăm în parc.

Dacă nu te miști mai repede, rămâi singur acasă, eu plec fără tine.

Când comportamentul copilului intră în contradicție cu o valoare importantă pentru părinte, primul impuls al multor adulți este să aducă în discuție o amenințare. În loc să îl ameninți, ar fi de preferat să îi explici copilului care este nevoia ta: E important pentru mine să nu ajungem cu întârziere. Dă-mi voie să te ajut un pic, doar de data aceasta, ca să poți fi gata mai repede.

sau

Puiule, timpul trece, oare ai putea renunța la codițe sau să ți le faci în mașină? Mi-aș dori tare mult să reușim să fim punctuali.

Ești neatent, ești nepoliticos, parcă ai fi prost!

Etichetarea este o greșeală frecventă. Recomandăm să nu îi pui etichete copilului. Etichetele îl fac pe copil să se simtă devalorizat ca persoană, cu consecințe grave pentru viața de adult. E de preferat să alegem să ne referim strict la comportamentul cu care nu suntem de acord. Altfel spus, blamăm un comportament indezirabil, nu copilul per ansamblul său.

Cum poți spune altfel: Mai devreme am observat că ai fost neatent/ă și era cât pe ce să cazi printre spuni. Te rog uită-te pe unde calci, ca să nu te împiedici.

Să scoți limba la oameni pe stradă e un comportament nepoliticos.

Ai văzut ce frumos mulțumește pentru masă colega ta? Pe tine nu te aud spunând cuvintele magice! De ce nu poți fi și tu ca ea?

Comparațiile, de asemenea, nu ajută. În plus, ele scad stima de sine a copilului, la orice vârstă.

Imaginează-ți cum te-ai simți dacă partenerul/partenera de viață te-ar compara cu alte persoane: “X gătește/repară mult mai bine, de ce nu poți fi și tu o gospodină/un gospodar mai talentat/ă?”

Dacă apreciezi o calitate a altei persoane, poți verbaliza acest lucru.

Deci poți încerca să te adresezi direct fetiței care a manifestat comportamentul care ți-a plăcut.

Ce poți spune: Îmi place cum ai mulțumit pentru masă. M-am simțit valorizată.

Este suficient să evidențiezi care sunt valorile importante pentru tine. Ferește-te să îl pui pe copil în antiteză cu ele.

***

Poate fi greu să avem atât de multă grijă la cuvintele pe care le rostim, însă dacă ne dorim un viitor diferit pentru copiii noștri, cheia este să reușim noi înșine să ne schimbăm felul în care ne raportăm la puiuții noștri.

Învățarea nu este unilaterală: în timp ce ei învață de la noi, noi învățăm să trăim diferit datorită prezenței lor în viața noastră.

Articol realizat pe baza ideilor, textelor și sugestiilor psihologului Irina Nikolaus, autoare Lumea lui Fram.