– Nuuu! E bicicleta meaaa! Doar eu mă dau pe ea!

– Nu-ți dau păpușa! Mamiii!

– E al meu camionul! E al meu și nu ți-l dau!

Dacă ai un copil de 2-5 ani sau dacă ai fost cel puțin o dată într-un parc sau spațiu de joacă, aproape sigur ai auzit astfel de replici de la cei mici. Urmate, de cele mai multe ori, de plâns și urlete de o parte sau de alta. Sau de ambele părți.

Părinții, uneori depășiți de situație sau neștiind ce să facă, ajung să nu mai știe cum să reacționeze, ca să fie bine, liniște și pace în jur. Există o mulțime de metode de educația a copiilor și de tehnici pe care un părinte le-ar putea aplica într-o astfel de situație dar de cele mai multe ori realitatea ne spune altceva.

Să-i iau din mână jucăria și să i-o dau celuilalt copil? Să rog copilul să aștepte până când se termină de jucat micuțul meu? Să o pun în rucsac și să nu se mai joace niciunul dintre ei?

E una dintre situațiile în care, parcă, orice ai face, iese scandal. 

Tocmai de aceea una dintre preocupările părinților e să-i ajute pe copii să fie generoși, să împartă cu bucurie, să se joace cu alți copii fără plânsete de neoprit, urlete și conflicte.Rolul părinților în educația copiilor și în gestionarea unor astfel de situații este critic și trebuie înțeles foarte clar și limpede de la început.

Există povești terapeutice pentru copii care pot sa ne fie de folos în rezolvarea unor astfel de situații.

Am întrebat-o pe Irina Nikolaus (Forgaciu), psiholog și autor al cărților din seria Fram Emoțional, cum putem gestiona astfel de situații și cum îl ajutăm concret pe copil să împartă: cu frații, cu alți copii sau chiar cu adulții.

Mai jos am sintetizat răspunsurile și sugestiile Irinei. Vei găsi și tehnici concrete pe care le poți aplica de azi.

Cum îl ajutăm pe copil să împartă. Tehnici și exerciții

Pe măsură ce copiii mici cresc și își exprimă dorința de a poseda exact aceleași obiecte care se află deja în mâna fraților sau a prietenilor, părinții au nevoie de strategii și metode eficiente pe termen lung, care să ajute copiii să-și formeze corect abilitățile sociale.

Uneori, cine e mai mare sau mai puternic va câștiga, iar copiii se vor descurca singuri și n-au nevoie de mediere din partea adulților. Însă adesea se va ajunge repede și ușor la un conflict dureros din punct de vedere emoțional.

Gestionarea relației dintre copiii care au câte o jucărie de împărțit necesită efort și perseverență din partea tuturor adulților implicați în creșterea lor.

 Cu ajutorul cărților educative pentru copii putem să-i facem pe cei mici să înțeleagă situația și poate să o vadă și din altă perspectivă. Poveștile educative pentru copii sunt considerate elemente principale în dezvoltare corectă și armoniosă a celor mici.

Iată ce e important să reținem:

1. Menține rezervorul răbdării tale plin

Ca sa ne putem ocupa corect de copii, este nevoie ca noi, în calitate de părinți, să avem rezervorul răbdării plin.

Atunci când resursele emoționale sunt goale, părinții cad cu ușurință în capcanele vechilor tipare, cele învățate în copilărie și adânc întipărite în creierul inconștient: pedepse, violență, critici, țipete.

2. Stabilește reguli clare

Copiii împart mai ușor dacă este clar pentru toată lumea faptul că ei sunt stăpânii bunurilor ce le aparțin.

Stabiliți de la bun început regulile: “Poți lua cu tine mingea, însă dupa ce ajungem în parc, își vor dori și alți copii să se joace cu ea. Ești pregătit/ă să o împarți? Jucăriile pe care le ducem cu noi într-un spatiu comun, le împărțim. Împreună ne vom asigura că le vei primi înapoi, de fiecare dată.”

sau

“Va veni în vizita Patricia. Va fi curioasă să se joace cu jucăriile tale. Punem într-o cutie ce nu vrei să atingă și pe restul le împarți. Jucăriile sunt ale tale, Patricia doar le va atinge și se va juca puțin cu ele.”

3. Descrie în cuvinte simple dorința celuilalt

Este util să descriem în cuvinte puține și simple dorința celuilalt copil sau frate:

“Andrei își dorește foarte tare camionul. El încă nu s-a jucat cu el deloc. Ce altă jucărie ar fi interesantă pentru tine, cât timp îi lași și lui camionul?”

4. Reamintește regulile, cu empatie

În cazul în care copilul susține că nu vrea să împartă, iar NU rămâne NU într-un mod vehement, empatia părintelui este esențială.

Părintele poate conduce discuția în direcția reamintirii regulii:

“Observ că nu ești pregătit/ă să-i dai păpușa Patriciei. Ne-am înțeles că jucăriile care rămân afară din cutie vor fi împărțite. Așadar, decide tu cât timp o mai ții în mână: un minut sau două, după care i-o dai Patriciei un minut sau două. Apoi va fi din nou rândul tău.

Repetă ideea de bază: “Jucăriile sunt ale tale și ale tale vor rămâne chiar dacă le împarți.”

Astfel vei ajuta copilul să se simtă înțeles și într-o oarecare măsură stăpân pe situație.

5. Caută alternative

Ajută copilul să-și găsească o altă jucărie care cât de cât să îl consoleze și fii entuzismat în locul copilului: “Uau, ce păr lung are păpușa aceasta. Poți să i-l prinzi cu multe agrafe. Ce drăguță e!”

6. Bucurați-vă împreună pentru reușită

Nu uita să te bucuri de fiecare dată când oferă de bunăvoie: “Ce fericit e Andrei că se poate juca cu camionul tău. I-ai facut o mare, mare bucurie. Cred că ești mândru de tine că ai împărțit camionul.”

7. Jucați-vă și conectați-vă, fără întreruperi sau critică

Ca să consolidați relația părinte-copil și ca să remediați rupturile emoționale ce apar pe parcursul zilei, se recomanda 15-20 de minute de timp special, în care joaca să fie joacă: fără întreruperi, fără critică, iar atentia ta, ca părinte, să fie îndreptată numai înspre copil. Un obicei de acest fel face minuni.

5 greșeli pe care să le eviți, ca să-l ajuți pe copil să împartă și să fie generos

Cum reacționăm însă atunci când copilul nu vrea și nicicum nu vrea să împartă jucăriile cu alți copii?

Psihologul Irina Nikolaus ne-a oferit câteva informații și tehnici valoroase. Le împărtășim cu voi.

1. Nu forța copilul să împartă

Prin atitudinea părintelui de a forța copilul să imparta, pentru că așa pare dezirabil din punct de vedere social, copilul învață că își poate pierde ușor atât obiectul posedat, cât și susținerea părintelui, dorința celuilalt copil fiind mai importantă.

    2. Nu ignora emoția copilului tău. Arată-i empatie

Atunci când parintele ignoră emoția intensă a propriului copil, trecand peste ea doar din dorința de a-i  face pe plac celuilalt, va transmite mesajul că alte persoane contează mai mult.

   3. Nu-l certa, critica, pedepsi, amenința

A-l certa, brusca, amenința, pedepsi, șantaja sau a-l critica pe copil fiindcă nu este pregătit să împartă va cauza o ruptură afectivă între puiul de om și persoana de atașament, ceea ce implică automat frustrare, tristețe și reacții negative.

Uneori (rareori) functionează, însă doar pe termen scurt. Pe termen lung, copilul nu își va învăța lecția din această experiență.

4. Renunță la recompense sau pedepse

Motivația din exterior, prin șantaj și recompense, va determina copilul să caute susținere din afară pentru a realiza un lucru important, ce ține mai degrabă de empatie decât de condiționare.

Așadar, nu folosi pedepse sau recompense ca să-l convingi să împartă.

5. Nu te grăbi. Ai răbdare

Lupta dintre copil și adult este de evitat pe cât de des se poate. A fi darnic, generos, este o calitate care se cultivă în timp, nu se impune cu forța. Ai răbdare, remarcă-i progresul și sărbătoriți fiecare mică victorie.

Dacă ai nevoie și de alte sfaturi și idei, îți recomandăm cartea Laurei Markham, “Părinți liniștiți, frați fericiți”. În plus, de mare folos îți pot fi și cărțile din seria Fram Emoțional, ca să te conectezi cu copilul tău, să-l ajuți să-și înțeleagă emoțiile, stările și nevoile.

Inteligența emoțională în educația copiilor este absolut necesară și este piatra de temelie în dezvoltarea copilului și în educația timpurie, de care trebuie să aibă parte orice copil în primi ani de viață.