Dacă nu este exersată, memoria se deteriorează. De aceea e extrem de important să-i ajutăm pe copiii noștri să-și dezvolte memoria de la cele mai fragede vârste. Noi, ca adulți care avem grijă de ei, putem să propunem exerciții și activități care să-i ajute din acest punct de vedere. Unele sunt extrem de simple și de ușor de realizat.

Psihologul Irina Nikolaus, autoarea cărților „Fram la grădinință și bullyingul”, „Fram în lumea emoțiilor și a întunericului” și „Fram și Petrișor, prietenul fără astâmpăr” ne-a răspuns la un interviu despre memorie. Regăsiți mai jos informații, tehnici și exerciții pe vârste pentru antrenarea memoriei la copii.

Î: De la ce vârstă ar trebui să ne preocupe dezvoltarea memoriei la copii și de ce e important acest aspect?

Psihologul Irina Nikolaus: La vârste mici, memoria copiilor este spontană, involuntară, mecanică, haotică. Totuși, dialogul cu bebelușul este deosebit de important, chiar dacă el pare că nu înțelege și nu rămâne cu nimic.

Conversațiile cu bebelușul, descrierea a ceea ce i se întâmplă („Acum te iau în brațe, te pun pe masa de înfășat, îți dau jos pantalonii, îți scot scutecul plin…”), timpul și atenția pe care i le dedică adulții sunt elemente importante pentru consolidarea memoriei.

Începând de la câteva luni după naștere, atunci când mama scoate bebelușul la plimbare, este important să îi atragă atenția asupra anumitor obiecte sau ființe:

“Uite un cățel: ham-ham. Cățelul.” Copiii mici manifestă un interes deosebit pentru lumea înconjurătoare și sunt foarte, foarte receptivi la vocea persoanei de atașament.

După vârsta de 6 luni deja începe să aibă sens lectura din cărți, pe baza descrierii imaginilor. Ideale sunt cărțile cu sunete și cele tactile, astfel încât copilul să poată interacționa cu ceea ce vede (atingere, apăsare, apucare).

Pe măsură ce se apropie de vârsta integrării în școală, importanța antrenării memoriei crește: exersarea abilităților cognitive este esențială pentru o bună dezvoltare. Jocurile care antrenează memoria, atenția, concentrarea și gândirea critică devin importante după vârsta de 4-5 ani.

Memoria de lucru este asemănătoare părții RAM a unui calculator. Cu cât avem mai multă, cu atât mai rapid putem procesa informațiile.Totuși, capacitatea de a memora în cazul copiilor este mai redusă comparativ cu adulții.

Î: Cum putem recunoaște un copil care are dificultăți cu memoria de scurtă durată, astfel încât să știm că este necesar să ne concentrăm pe acest aspect?

Psihologul Irina Nikolaus: Copiii cu dificultăți mnezice sunt mai retrași atunci când participă la activități de grup, iar când sunt provocați să răspundă la grădiniță sau la școală, nu reușesc să dea răspunsul corect.

Lor le este mai greu să urmeze instrucțiuni, pierd din vedere pașii rezolvării unei probleme mai complexe, fiind tentați să renunțe mai ușor. De asemenea, ei par distrași, neatenți și se descurcă greu cu reamintirea unor lucruri și cu procesarea informației prezentate.

Dificultățile de a memora detalii duc la probleme de învățare și afectează performanța copilului. Totuși, capacitatea de a memora lucruri nu este direct proporțională cu nivelul inteligenței cognitive. Copiii se pot descurca bine la testele de inteligență, chiar dacă memoria le joacă feste.

Î: Ne poți da 5 exerciții sau tehnici pe care le putem folosi cu copiii ca să le dezvoltăm memoria?

Psihologul Irina Nikolaus: În jurul vârstei de 9 luni, la generația actuală de copii precoce, adulții deja pot să treacă la exerciții de memorie, cum ar fi ascunderea unui obiect sub o păturică.

Copilul va fi bucuros să o descopere căutând sub păturică. În jurul vârstei de 1 an, copiii știu să se joace jocuri de recunoaștere a obiectelor, a onomatopeelor, a culorilor.

În jurul vârstei de 2 ani, copilul se poate descurca cu jocurile mai complexe. Înșiruiți 3 obiecte pe masă, apoi rugați copilul să își acopere ochișorii, îndepărtați un obiect și rugați-l să vă spună ce lipsește.

Există seturi de puzzle pereche, în care se prezintă un obiect (de exemplu un ursuleț de pluș) și piesa pereche conține acel obiect ușor ascuns după altul. Copilul trebuie să identifice ursulețul de pluș ascuns sub un scaun.

Între 3 și 4 ani, jocul de-a ghicitul antrenează memoria și asigură distracția copilului. „Ghici la ce mă gândesc: ții în mână când te speli pe dinți.” În mod similar, rugați copilul să inventeze o ghicitoare și încercați să găsiți voi, părinții, răspunsul corect. S-ar putea să vă ia prin surprindere cu o ghicitoare fără sens, dar nu renunțați. De exemplu: „este mare, mare, până la cer: aspiratorul.”

Dacă aveți o carte cu puține detalii la fiecare imagine, puteți să-i propuneți copilului să se uite cu atenție la imagine, apoi o acoperiți și îl întrebați un detaliu: „Ce culoare are bluza fetiței? Copacul avea cireșe în el?”

Tot începând de la vârsta de 3 ani, puteți așeza pe masă, cu fața în jos, 3 pahare de plastic. Sub unul dintre ele ascundeți o bilă modelată din plastelină, de către copil.

Arătați-i unde ați ascuns bila și rugați-l să urmărească cu privirea mișcarea paharelor, apoi să vă arate unde se află bila. Dacă îi este ușor să ghicească, puteți face mișcarea mai rapid sau puteți face mai multe mișcări. Aceste jocuri antrenează memoria de lucru.

Pentru memoria de lungă durată, invitați copilul să descrie casa bunicilor sau o întamplare de mai demult. Puteți să vă uitați împreună într-un album foto și să vă reamintiți întâmplări pornind de la poze.

Ca tehnici pentru cultivarea dragului de a citi, recomand expunerea copilului la cărți de la vârste fragede. Este importantă diversitatea cărților: cu sunete, cu clapete, cu pagini cartonate, cu pagini din plastic, care pot fi băgate în apă, cărți textile care pot fi ușor de manevrat.

Așezați cărțile la îndemâna copilului și invitați zilnic copilul la lectură. Periodic puteți merge la bibliotecă și alegeți de acolo, împreună cu copilul, 1-2 cărți.

De asemenea, evitarea expunerii la ecrane va asigura curiozitatea copilului pentru lectură. Odată expuși la TV, cântece și desene, cărțile nu vor mai fi atrăgătoare, fiindcă nu produc aceeași secreție de hormoni comparativ cu ecranele, prin urmare nici efectul nu e atât de plăcut resimțit.

Evaluările privind memoria la copii sunt extrem de complexe și se pot face între vârstele de 3-18 ani.

Iată aici câteva exemple de fișe de evaluare a memoriei de scurtă durată:

Î: Cum îi ajută pe copii cărțile să-și dezvolte creierul și, implicit, memoria? Cu ce cărți să începem lectura?

Psihologul Irina Nikolaus, autoarea cărților „Fram la grădiniță și bullyingul” și „Fram în lumea emoțiilor și a întunericului”: Cititul produce modificări la nivelul scoarței cerebrale. Lobul occipital se dezvoltă mai tare la subiecții expuși la citit, comparativ cu subiecții neexpuși la lectură.

Cărțile stimulează imaginația copiilor, curiozitatea lor continuă, răbdarea, capacitatea de a asculta și lărgește sfera cunoașterii. Se constată modificări ale lobului parietal atunci când copilul asociază literele cu cuvintele și cuvintele cu propoziții care capătă sens. Lectura ajută creierul să proceseze informațiile vizuale și verbale într-un mod mult mai eficient și se îmbunătățește legătura dintre diferitele zone corticale.

Lectura de calitate poate diminua stresul (deci relaxează) și declinul cognitiv. Memoria, dacă nu este exersată, se deteriorează. Prin lectură și imaginație, funcțiile memoriei se păstrează nealterate.

Există numeroase studii care susțin importanța de a-i expune pe copii la cărțile alb-negru încă de la naștere, dar și studii care evidențiază importanța de a le citii copiilor încă înainte de a se naște. Totuși, până la vârsta de un an, abilitățile vizuale sunt în curs de dezvoltare, deci bebelușii nu se pot baza pe un văz foarte bun.

Cititul reprezintă un aspect esențial pentru dezvoltarea intelectuală în ansamblul ei, încă de la vârste foarte fragede. Textul prorpiu-zis nu este relevant pentru un bebeluș, deci părintele poate să inventeze scurte afirmații pornind de la imaginile foarte simple.

Aș recomanda ca cel târziu la vârsta de 6 luni, părinții să introducă lectura ca parte a rutinei zilnice. La această vârstă bebelușul poate diferenția un obiect de imaginea lui. Cărțile textile sunt interesante și pot fi manipulate.

De asemenea, cărțile de lemn pot fi trântite, băgate în gură, ronțăite, fără a constitui un pericol pentru puiul de om. Foarte interesante sunt cărțile cu puține detalii la nivel de imagini și cu sunete. De asemenea, onomatopeele inserate în timpul lecturii amuză copilul și îi captează atenția.

***

Psihologul Irina Nikolaus ne-a mai spus că e important să optăm pentru o evaluare a copilului preșcolar, astfel încât dacă există mici probleme cu memoria de lucru, atenția, concentrarea, răbdarea, acestea să fie identificate și corectate înainte de începerea școlii.

Foarte mulți părinții se trezesc cu surprize începând cu clasa a doua și e deja destul de târziu. Ar fi bine să știm că așa cum mergem la oftalmolog și la dentist, e important să evaluăm și copilul, începând cu vârsta de 3 sau 4 ani, chiar dacă aparent totul e în regulă cu el.

Pentru aceste evaluări, vă puteți adresa unui psihologul clinician, iar recomandarea noastră este psihologul Irina Nikolaus. 🙂

Exerciții pentru o memorie bună, precum și tehnici validate de creștere a atenției, a concentrării și a răbdării găsiți și în cartea „Fram și Petrișor, prietenul fără astâmpăr”, scrisă de Irina Nikolaus.

Cartea este potrivită pentru copii de 3 ani și până la clasele primare. Conține o poveste atractivă în care copiii se pot regăsi ușor, precum și exerciții și tehnici ușor de făcut acasă. O găsiți și în Pachetul Fram Emoțional.