Certurile sunt inevitabile, la fel și conflictele. Avem cu toții situații în care simțim că explodăm și, uneori, chiar o facem. Uneori cu copiii de față, alteori chiar înspre ei e îndreptată furia, frustrarea sau supărarea noastră și o arătăm cât se poate de clar.

Cum putem să limităm numărul de certuri și intensitatea lor? Ce facem după o ceartă? Ce e de evitat și cum ne comportăm cu copilul atunci când e martorul unui conflict între părinți?

Am întrebat-o pe Irina Nikolaus, psiholog și autoarea mai multor cărți de dezvoltare emoțională pentru copii și părinți. Am împărțit interviul cu Irina în două părți mari: certurile între adulți (la care copiii sunt deseori martori) și cearta părinte-copil.

Sperăm să fie utile și pentru voi informațiile și tehnicile.

I. Cum gestionăm certurile între adulți, când copilul e martor

Mama și tata s-au certat, au ridicat mult tonul, poate au mai și trântit o ușă și și-au adresat reproșuri, iar copilul era de față. Cât este de grav și de periculos pentru copil dacă a asistat la o ceartă-două între părinți?  

Psihologul Irina Nikolaus: Certurile constante sunt mai periculoase pentru copil în comparație cu certurile rare. Atunci când părinții se ceartă frecvent, atmosfera din familie este adesea tensionată, iar copilul o resimte cel mai bine. Pe termen lung, certurile dese afectează tiparele relaționale ale copilului și personalitatea sa, marcată de instabilitate, neîncredere, neliniște și teamă.

Părinții aflați în conflict nu mai au suficiente resurse emoționale pentru copil, îl privează parțial de atenția lor sau, și mai rău, îl prind pe copil la mijloc, transformându-l în instrumentul manipulării reciproce. Din pacăte, copilul mic preia foarte repede atitudinea și comportamentul părinților, tiparele lor de gestionare a situației dificile, tiparele relației de cuplu, felul în care are loc negocierea și apoi reconcilierea, iar ceea ce vede în familie va deveni mai târziu propriul stil de viață.

Ce putem face să-l ajutăm pe copil să depășească o ceartă între părinți, ceartă la care a asistat?

Psihologul Irina Nikolaus: Este util pentru copil să i se explice că o ceartă între părinți nu îl vizează și pe el și că adulții se vor descurca singuri cu aplanarea situației și vor găsi soluții la problemele recurente:

„În relația mea cu soțul/soția uneori este soare, alteori vine furtuna, pe neașteptate. Noi doi suntem obișnuiti să traversăm astfel de momente, tu nu ai nicio legătură cu cearta noastră, în scurt timp ne vom reveni și va fi bine. Până atunci, du-te în camera ta, fă ceva ce îți place, pune-ți un pic de muzică, joacă-te și amintește-ți că mama și tata te iubesc enorm. Noi rămânem în altă cameră pentru a ne rezolva problema care ne privește strict pe noi.”

De asemenea, este important să îi explicați celui mic faptul că un conflict nu are legătură cu iubirea. Părinții pot să se iubească în continuare, chiar dacă uneori se ceartă. Se poate întâmpla ca după o ceartă, lucrurile să se așeze mai bine decât inițial și cuplul să se regăsească într-o apropiere mult mai plăcută.

Este firesc ca în orice relație să apară neînțelegeri și faptul că din când în când cel mic este expus la conflicte nu reprezintă un pericol. Din contră, așa este viața reală și este firesc să asiste la momente mai puțin plăcute. Important este ca ele să se rezolve în scurt timp și dragostea dintre părinți să ia locul celorlalte emoții negative. Nimeni nu este calm și tolerant sută la sută din timp, relațiile nu sunt ușoare, dar atunci când ambii parteneri se străduiesc să le îngrijească, copilul va crește într-un mediu prietenos.

A se evita cu desăvârșire implicarea copilului în conflictul părinților. El nu trebuie lăsat să intervină pentru a aplana cearta, nici să îi țină partea vreunuia dintre părinți.

Știm că nu putem evita complet certurile. Cum ar fi de dorit să se certe părinții?

Psihologul Irina Nikolaus: Pe cât posibil, tonul vocii ar fi bine să nu crească mult, accentul să fie pus pe găsirea unor soluții, nu pe învinovățirea partenerului pentru nevoile personale neîmplinite, iar cei doi adulți să fie dispuși să facă niște concesii.  A se evita orice formă de agresivitate fizică sau verbală, căutarea vinovaților sau tendința de a băga copilul la mijloc, pe post de scut sau de instrument al manipulării. Emoțiile intense trec mai ușor daca ele pot fi împărtășite: acest lucru presupune ca fiecare dintre parteneri să asculte punctul de vedere al celuilalt, scopul fiind comunicarea și eliberarea, nu atacul, blamarea sau critica.

Ce pot păți sau simți copiii care trăiesc în familii în care conflictele sunt la ordinea zilei?

Psihologul Irina Nikolaus: Certurile frecvente între părinți stresează copilul, produc instabilitate emoțională și nesiguranță, care poate fi manifestată violent sau poate fi somatizată sub formă de vărsături, dureri de stomac, dureri de cap. Studiile recente demonstrează o afectare a sistemului imunitar și chiar o dereglare a funcționării întregului organism. De asemenea, copiii ai căror parinti se ceartă des pot fi afectați din punct de vedere intelectual: scade performanța la școală, scade capacitatea de concentrare a atenției și cea menzică, persistența în sarcină, răbdarea. Se constată și o capacitate redusă de rezolvare a problemelor care apar în mediul academic.

Pentru binele copilului, prevenția situațiilor conflictuale este esențiala: cum să facem, noi ca adulți, să nu mai ajungem la ceartă? Ascultarea reciprocă a nevoilor exprimate la persoana I („Eu simt ca”,„Eu am nevoie de”), controlul gândurilor și al emoțiilor, căutarea de soluții practice.

II. Cum gestionăm certurile dintre părinte și copil

Există și momente când îl certăm pe copil. Unul dintre părinți sau amândoi părinții. Cum reacționăm în acest caz și ce tehnici putem aplica, să-l ajutăm să înțeleagă motivul pentru care ne-am enervat?

Psihologul Irina Nikolaus: Menționez din nou despre importanța prevenției: ce să facem ca să nu ajungem în situația de a ne certa copilul?

Se întâmplă adesea ca ceea ce noi le cerem copiilor pur si simplu să nu ajungă la ei, din diverse motive; poate că se află într-o altă încăpere și nu ne aud, poate că sunt foarte prinși în jocul lor și nu ne bagă în seamă sau sunt obișnuiți că dacă ne ignoră, facem noi ceea ce urma să îi rugăm pe ei să facă.

Înainte de a ajunge la ceartă, sunt câțiva mici pași care ne pot scuti de neplăcere: ne apropiem de ei, ne aplecăm trupul la nivelul lor, îi atingem ușor și blând, îi privim în ochi. Abia apoi revenim cu solicitarea, la care sunt șanse ca ei să nu coopereze. În cazul în care ne ciocnim de refuzul lor, putem să le explicăm nevoia noastră, astfel încât să le stârnim empatia. O ceartă poate avea efectul scontat pe termen scurt, însă nu este productivă pe termen lung.

Părinților le recomand o carte utilă, care detaliază aceste aspecte: “Cum să vorbim copiilor dacă vrem să ne asculte și cum să-i ascultăm pentru ca ei să ne vorbească”, A. Faber, E. Mazlish.

Dacă totuși s-a ajuns la ceartă, după ce trece momentul intens, le putem explica celor mici că rezervorul răbdării noastre uneori este aproape gol și în acest caz reacționam altfel decât ne-am dori. În terapie, eu folosesc un pahar pe care îl umplu cu apă aproape până sus și invit copilul să coloreze apa din el cu o culoare plăcută.

Îi explic că lichidul acesta reprezintă resursele mele interioare la începutul zilei. Pe măsură ce mă confrunt cu diverse situații, resursele mele se golesc. Torn în chiuvetă, treptat, apa din pahar. Spre finalul zilei, rămân cu foarte puține resurse. Paharul e aproape gol. Atunci risc să îmi pierd răbdarea mult mai ușor. Pe copii îi ajută vizualizarea. Este important ca ei să înțeleagă faptul că uneori părinții ajung la limita răbdării și atunci reacționează altfel decât și-ar dori. Câteva inspirații adânci, urmate de niște expirații lente ajută enorm.

Mulți dintre cei care sunt azi părinți au primit câte o bătaie la fund, din când în când. Există și situații în care putem lovi ușor copilul? Când criza e criză sau când copilul ne lovește pe noi? Îi putem arăta că loviturile sunt neplăcute lovindu-l înapoi (ușor)?

Psihologul Irina Nikolaus: Sub nicio formă nu este recomandată violența, nici verbală, nici emoțională, nici fizică. Atunci când un copil mic lovește, îi putem repeta de nenumărate ori, în același fel: „Au, mă doare! Poți fi oricât de furios/furioasă, dar fără lovituri! Loviturile dor și îmi rănești sufletul atunci când mă lovești așa!” Puteți să îi opriți mâna, prinzând-o cu fermitate. De asemenea, puteți să vă opriți propria mână atunci când aceasta se îndreaptă înspre copil, amintindu-vă cum vă simțeați dvs în copilărie, victimă a violenței sau amintindu-vă că mâinile sunt pentru a mângâia, a face bine, nicidecum a răni altă ființă.

După ce toată lumea s-a calmat, este necesar să discutați despre cum se poate repara relația sau stricăciunea: „Cine adună laptele vărsat?” sau „Ce face mama/ce face tata când tu ești supărat/ă? Cum ne revenim noi repede? Ne lipim inimile și ne spunem că ne iubim indiferent de ceea ce se întâmplă.”

Daca simțiți nevoia, îi puteți spune copilului (sau partenerului) că regretați că a ieșit așa. Acest regret nu pune în pericol statutul dvs, nici nu vă știrbește autoritatea: „Am avut sufletul rănit din cauză că ai dat în mine. Mai tare a durut sufletul decât locul unde m-ai lovit. Mă ajută un pupic sau o îmbrățișare strânsă, ca să îmi revin mai ușor. Știi că noi nu ținem supărările în noi.”

Atunci când unui copil îi pare rău, el se poate manifesta și altfel, nu doar prin cuvinte. Deci nu este necesar ca părinții să urmărească mereu să obțină acea propoziție magică: „Îmi cer scuze. Îmi pare rău. Te rog să ma ierți.”

Cât sunt de grave certurile pentru copil?

Psihologul Irina Nikolaus: Un moment de ruptură emoțională poate fi reparat cu mult succes, astfel încât tot răul să fie înspre bine și relația să devină mai adâncă, mai intimă sau, din contră, poate să persiste și să producă noi și noi rupturi.

Totul depinde de maturitatea emoțională a părinților și de felul în care ei gestionează conflictele.

Dacă măcar în 40% din situații reușesc să le gestioneze corect, atunci este foarte bine.

***

Dacă vrei să rămâi la curent cu viitoarele articole de dezvoltare emoțională, înscrie-te aici la Newsletter și îți scriem pe email când publicăm noi articole.