Nimănui nu-i place să se certe. Dar uneori simțim, noi, părinții, că nu avem de ales. De fapt, avem de ales, doar că nu știm ce să facem și cum să acționăm.

Irina Nikolaus (foto), psiholog și autoarea mai multor cărți de dezvoltare emoțională pentru copii și părinți, ne-a dat câteva idei și tehnici pe care le putem aplica dacă vrem mai multă arrmonie în relația cu copilul nostru, mai multă cooperare și mai puține certuri.

 

Le notăm mai jos, pe puncte, ca să fie cât mai ușor de urmărit și de reținut.

  1. Asigură-te că solicitarea ta ajunge la copil

Când vrei să-i ceri copilului să se îmbrace sau să-și adune jucăriile spre exemplu, asigură-te că e auzită și înțeleasă rugămintea sau cerera ta.

„Se întâmplă adesea ca ceea ce noi le cerem copiilor pur si simplu să nu ajungă la ei, din diverse motive; poate că se află într-o altă încăpere și nu ne aud, poate că sunt foarte prinși în jocul lor și nu ne bagă în seamă sau sunt obișnuiți că dacă ne ignoră, facem noi ceea ce urma să îi rugăm pe ei să facă”, spune psihologul Irina Nikolaus.

Așadar, mergi lângă copil și alege momentul potrvit.

  1. Folosește contact vizual, atingere și apleacă-ți corpul la nivelul copilului

Irina Nikolaus ne recomandă să ne apropiem de copil, să ne aplecăm trupul la nivelul lui, să-l atingem ușor și blând și să-l privim în ochi: „Abia apoi revenim cu solicitarea, la care sunt șanse ca el să nu coopereze. În cazul în care ne ciocnim de refuzul copilului, putem să-i explicăm nevoia noastră, astfel încât să-i stârnim empatia”.

  1. Exclude complet violența verbală, emoțională sau fizică

Sub nicio formă nu este recomandată violența, nici verbală, nici emoțională, nici fizică. „Atunci când un copil mic lovește, îi putem repeta de nenumărate ori, în același fel: „Au, mă doare! Poți fi oricât de furios/furioasă, dar fără lovituri! Loviturile dor și îmi rănești sufletul atunci când mă lovești așa!”

Puteți să îi opriți mâna, prinzând-o cu fermitate. De asemenea, puteți să vă opriți propria mână atunci când aceasta se îndreaptă înspre copil, amintindu-vă cum vă simțeați dvs în copilărie, victimă a violenței sau amintindu-vă că mâinile sunt pentru a mângâia, a face bine, nicidecum a răni altă ființă”, afirmă psihologul Irina Nikolaus.

  1. Nu folosi pedepse sau recompense

Chiar dacă pe termen scurt pedepsele sau recompensele pot să aibă efectul dorit, în timp miza va trebui să fie tot mai mare: mai mult timp la TV, mai multă ciocolată, mai mult timp în parc etc. În schimb, poți explica efectele refuzului: Dacă nu-ți strângi jucăriile, ele se pot pierde, strica.

  1. Explică-i, după ceartă, de ce te-ai supărat/enervat

„Dacă totuși s-a ajuns la ceartă, după ce trece momentul intens, le putem explica celor mici că rezervorul răbdării noastre uneori este aproape gol și în acest caz reacționam altfel decât ne-am dori. În terapie, eu folosesc un pahar pe care îl umplu cu apă aproape până sus și invit copilul să coloreze apa din el cu o culoare plăcută.

Îi explic că lichidul acesta reprezintă resursele mele interioare la începutul zilei. Pe măsură ce mă confrunt cu diverse situații, resursele mele se golesc.

Torn în chiuvetă, treptat, apa din pahar. Spre finalul zilei, rămân cu foarte puține resurse. Paharul e aproape gol. Atunci risc să îmi pierd răbdarea mult mai ușor.

Pe copii îi ajută vizualizarea. Este important ca ei să înțeleagă faptul că uneori părinții ajung la limita răbdării și atunci reacționează altfel decât și-ar dori. Câteva inspirații adânci, urmate de niște expirații lente ajută enorm.

O ceartă poate avea efectul scontat pe termen scurt, însă nu este productivă pe termen lung”, mai spune psihologul Irina Nikolaus.

Asigură-te că primești articolele noastre viitoare

Înscrie-te la Newsletter și primești în Inbox tehnici și sfaturi validate de specialiști.