Zilele acestea #StămAcasă, ne spălăm pe mâini mai mult, mai des și mai sârguincios decât eram obișnuiți, evităm vizitele la oamenii dragi nouă și ieșirile în parc. Nici la grădiniță sau la scoală nu mai mergem, ca să ne protejăm cât putem de bine de noul virus, cunoscut și sub numele Covid-19.

Sincer, eu n-am auzit de acest virus până acum vreo 3 săptămâni. La Polul Nord nu a ajuns vestea despre el.

Am întrebat-o pe prietena mea în care am mare încredere, psihologul Irina Forgaciu, ce ar trebui să știu despre teama mea de acest virus. Poate vă ajută și pe voi, dragi părinți, atunci când copiii voștri vă întreabă de ce nu merg la grădiniță sau la școală, de ce nu ieșiți în parc, de ce nu pot merge la bunici în vizită sau de ce stau în casă atât de mult timp.

Las mai jos întrebările mele și răspunsurile Irinei. Sper să vă fie de folos! Mie mi-au fost.

Fram: Dragă Irina, am tot auzit despre noul virus. La televizor, în discuțiile cu părinții, rudele, toată lumea vorbește despre el, parcă cu teamă. Ce ar trebui să știu despre vestitul virus?

Psiholog Irina Forgaciu: COVID este un virus foarte micuț si colorat, frate cu o răceală puternică. Deoarece e un virus curajos și curios, se joacă și călătorește vizitând oamenii din toată lumea aceasta mare, mare. Ca să poată ajunge dintr-un loc în altul, cel mai tare îl ajută oamenii atunci când se pupă, când își strâng mâinile, când strănută sau când tușesc unii pe alții. Dacă vrei să NU îl cunoști, este foarte important să stai acasă zilele acestea, să nu te întâlnești cu alte persoane și să te speli bine pe mâini după ce vii de pe balcon sau din curte.

Când vizitează oamenii, virusul le aduce febră, tuse și stare de rău. De aceea ei NU se bucură să îl aibă ca musafir. În loc să le aducă bucurie și energie, le aduce niște probleme de sănătate foarte neplăcute, dar trecătoare. 

Fram, ca să înțelegi mai bine, imaginează-ți două mașini. Să zicem că într-una dintre ele a ajuns virusul și începe să facă stricăciuni, fiindcă altfel se plictisește. Mașina aceea nu mai poate circula, e puțin avariată. Are nevoie să facă o pauză sau, uneori, chiar să meargă la service, unde o repara un mecanic priceput. La fel pățesc și oamenii, unii au nevoie să stea liniștiți în pat, alții merg la spital, ca să primească ajutorul medicilor.

Având în vedere că virusul este curios și plimbăreț, după câteva zile renunță să stea pe același om și încearcă să-și caute alt loc. După plecarea lui, bolnavii se vindecă și se bucură că au scăpat de el.  

Fram: În perioada asta nu mergem la grădiniță, nici la școală, nu ieșim în parc, nu-mi pot vedea prietenii, rudele. Toată lumea se întreabă cât o să dureze această situație. Ce să le spun părinților și copiilor care mă întreabă pe mine cât va dura?

Irina: Fram, fii liniștit, în general copiii nu își pun această întrebare. Ei trăiesc în prezent. Dacă se întâmplă să fie curioși, recomandarea mea este să fie direcționați cu atenția din nou în prezent. „Avem ziua de azi. Haide să ne bucurăm de ea așa cum este. Ce ți-ar plăcea să facem azi? (li se pot oferi diverse idei). La ceea ce urmează ne adaptăm.” Revenind la exemplul cu mașina, să zicem că o mașină iese noaptea la plimbare. Nu are nevoie să vadă tot drumul, este suficient să își pornească farurile și să vadă câțiva metri. Nici noi nu ne gândim ce va fi peste o lună, ne concentrăm pe ce avem de făcut astăzi.

Fram: Și când e potrivit să îi vorbești unui copil despre virus?

Irina: Putem să le vorbim copiilor despre virus abia atunci când ei încep să ne pună întrebări. Dacă e micuț copilul, el nu va conștientiza starea de criză, ci se va bucura de prezența părinților acasă. Recomandarea mea este să răspundem la întrebările copiilor într-un mod simplu și clar. Fără descrieri lungi și detalii inutile. Cu accent pe aspectele pozitive, pe părțile luminoase ale fiecărei situații.

Eventual le putem desena virusul sau le putem arată o imagine pe telefon. Îi întrebăm ce părere au despre el, cum li se pare, ce emoție simt atunci când privesc desenul sau poza. În niciun caz nu exagerăm adevărul, nu comparăm virusul cu un monstru care mănâncă oameni sau care vrea să îi omoare. Este foarte important să nu hrănim starea de neliniște și de frică într-un copil mic care nu are mecanisme de autoprotecție. Noi înșine trebuie să le fim ca un filtru. Recomand să păstrăm o oarecare neutralitate, în sensul în care virusul poate fi simpatic, frumos colorat, doar că el produce în corp niște efecte/stări/senzații foarte neplăcute. Deci dacă ne vizitează sunt șanse să ne simțim rău, așa că e de preferat să nu îl primim în vizită. Puteți să le desenați o mașină în care se află virusul, iar simpaticul virus le face cu mâna. Nu ne lăsăm păcăliți de drăgălășenia lui, dar mai atenuăm din starea de groază. 

În cazul copilașilor mai mari, care au tras cu urechea la știri sau la discuțiile adulților și au început să se neliniștească, este momentul să înțeleagă faptul că doar gândurile noastre sunt cele care produc emoții și schimbând felul de a gândi, ne schimbăm starea. Întreabă copilul care sunt gândurile ce îl frământă și găsiți împreună partea luminoasă.

Fram: Toată schimbarea asta de program mă duce cu gândul la grădiniță/școală, unde nu am mai fost de vreo trei săptămâni. Mi-e dor de colegii mei și de doamna…

Irina: Suntem ca într-o vacanță, tu știi că după vacanță urmează revederea; până atunci bucură-te că poți dormi mai mult diminețile, că ești împreună cu familia și că suntem cu toții sănătoși. Probabil că după ce ne reluăm programul de grădiniță/școală, o să îți fie dor de vacanță. Haide să învățăm împreună să ne bucurăm de ceea ce avem acum.

Fram: Dar dacă luăm și noi virusul?

Irina: Copil fiind, organismul tău este cel mai puternic, fiindcă ai grijă ce mănânci, fiindcă dormi bine, fiindcă ai mintea limpede. Este posibil să nici nu simți că te vizitează virusul. Mai neplăcut este pentru persoanele în vârstă, pentru bunicii tăi, dar ei se îngrijesc și vom trece cu bine peste această perioadă.

Fram: Nu vreau să mori! Nu vreau să moară mama! Sau bunicul! Sau tata!

Irina: Nici eu nu vreau sa mor. Avem treabă de făcut aici pe Pământ. Încă n-am vizitat atâtea și atâtea locuri frumoase din această lume! Eu nu plec dintre oameni degrabă. J

Fram: Ce să fac dacă starea de neliniște nu-mi dă pace zilele următoare?

Irina: Exersează cât de des poți recunoștința pentru lucrurile frumoase care ți se întâmplă într-o zi, îmbrățișează-ți părinții, caută surse de umor, declară-ți iubirea si spune gânduri care să te liniștească: „Noi chiar suntem în siguranță. Mama și tata au mare grijă de mine. Dacă vine virusul, îl trimitem la plimbare, aici nu are ce căuta, că îi dăm un pic de săpun de-l amețim pe loc!”. Îți poți desena frica, apoi poți tăia foaia cu o foarfecă sau o poți face avion și să-i dai drumul pe fereastră. Astfel, frica ta pleacă și lasă loc altor emoții.

Fram: Mama lucrează de acasă. Știu că asta înseamnă că nu poate sta tot timpul cu mine.

Irina: Așa e. Stând acasă încontinuu nu înseamnă că mama sau tata trebuie să fie la dispoziția copiilor nonstop.  Mama și tata au de răspuns la niște mailuri, de vorbit la telefon pentru că lucrează de acasă. Sau poate mama/tata acum gătește. Poți alege să i te alături părintelui (de exemplu să ajuți la spălarea legumelor, la sortarea lor – aici punem rondelele de morcovi, aici pătrunjelul). Starea de plictiseală este bună, e în regulă se te confrunți cu ea, Fram, nu este necesar să îți găsească în permanență părinții activități pentru a evita cu orice preț plictiseala. Părinții îți pot explica faptul că ei nu sunt disponibili și că poți alege: fie te plictisești, fie îți găsești ceva de făcut.

Dragi părinți, sper că sunt utile informațiile și că puteți să vă inspirați din răspunsurile psihologului Irina Forgaciu atunci când le vorbiți copiilor despre perioada aceasta.

Nu uitați, #StămAcasă. Noi vă recomandăm să-i citiți copilului cât de mult sau să citiți împreună.

Dacă vreți să-l ajutați pe copil să-și înțeleagă și să-și gestioneze mai bine emoțiile, iată aici câteva recomandări, e vorba despre două cărți, scrise chiar de psihologul Irina Forgaciu, despre emoții: Fram la Grădiniță și Fram în lumea emoțiilor și a întunericului.

Să fim sănătoși, echilibrați și voioși!

Cu drag,

Fram, Ursul Polar